Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Deși vizitează Munchenul încă de la 17 ani, studiind pictura în atelierele conduse de maeștri consacrați precum Anton Azbe sau Johann Herterich și peste aproape un deceniu vizitează Parisul, fiind înscris la Academia liberă Ranson, Iosif Iser va primi consacrarea artistică pentru lucrările inspirate de un petic din țara sa natală - Dobrogea. După cum el însuși mărturisea, această zonă a jucat rolul unei adevărate școli, din care își trage ființa întreaga sa creație cu tematică orientală. Occidentul i-a oferit artistului mijloacele tehnice capabile a surprinde motivele pe care i le va oferi Orientul, acele motive ce consonau cu temperamentul său plin de vitalitate și de pasiune. Odaliscele, reprezentările de turci sau de tătari, peisajele din zona dobrogeană - genuri ce încep să își facă loc în creația pictorului după 1913 - sunt toate filtrate prin propria-i sensibilitate, tratarea motivelor făcându-se prin ceea ce Lucian Blaga considera a fi un mod de asimiliare a elementelor culturale specific matricei stilistice românești: picturalul.
Un exponent al operelor sale lucrate în timpul pelegrinărilor prin Dobrogea poate fi considerat ”Tătăroaica în galben”. Pe un fundal albastru, schițat în grabă, se proiecteză silueta așezată a unei femei cu trăsăturile chipului trădându-i originea orientală. Poziția așezată îi oferă pictorului o cale de a accentua monumentalitatea personajului, ce se remarcă prin robustețea trupului, descrisă de umerii lați, a căror linie e atenuată prin curbele făcute de pliurile pantalonilor. Această manieră de tratare a formelor corporale este o urmare a influenței pe care au avut-o asupra autorului contactele cu arta cubistă și cu unul dintre precursorii ei cei mai însemnați, Paul Cezanne. Dar ”Tătăroaica” lui Iser este departe de a reprezenta un simplu exercițiu de re-construcție a formelor unui motiv dat. Iser reușește să surprindă tensiunea care sălășluiește în sânul personajului său, lucru ce se poate constata din poziția și expresia pe care i-o oferă. Tătăroaica ne apare privind meditativ spre dreapta, locul din care provine și sursa de lumină care îi străbate chipul. Bărbia îi este sprijinită ferm de mâna dreaptă, în timp ce stânga este lăsată ușor să cadă pe genunchi, găsindu-și lăcaș în poala pantalonilor. În afara de rolul jucat în crearea echilibrului compozițional, această poziție divergentă a mâinilor, la care se adaugă poziția picioarelor, ce sugerează iminența unei mișcări, vine să ilustreze tensiunea interioară a femeii. Din centrul compoziției, tătăroaica se oferă privirilor noastră spre ”a fi contemplată”. Poziția ei poate fi cea a unei femei care pozează, și atât. În egală măsură, poate fi poziția unei femei ”care contemplă”, care reprezintă mai mult decât o exteriorizare, și o interiorizare, o deschidere către un univers interior. Acest contrast între acțiunea latentă și pasivitate domină întreaga operă, de la structura compozițională, până la cromatica ce reprezintă o armonie durată pe tonurile calde echilibrate de cele reci. ”Tătăroaica în galben” ar semnifica astfel ceva mai mult decât un simplu subiect exotic, fiind și o meditație asupra statutului femeii de la începutul veacului al XX-lea. (G.P.)
pastel pe hârtie, semnat dreapta jos, cu negru, ISER
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Deși vizitează Munchenul încă de la 17 ani, studiind pictura în atelierele conduse de maeștri consacrați precum Anton Azbe sau Johann Herterich și peste aproape un deceniu vizitează Parisul, fiind înscris la Academia liberă Ranson, Iosif Iser va primi consacrarea artistică pentru lucrările inspirate de un petic din țara sa natală - Dobrogea. După cum el însuși mărturisea, această zonă a jucat rolul unei adevărate școli, din care își trage ființa întreaga sa creație cu tematică orientală. Occidentul i-a oferit artistului mijloacele tehnice capabile a surprinde motivele pe care i le va oferi Orientul, acele motive ce consonau cu temperamentul său plin de vitalitate și de pasiune. Odaliscele, reprezentările de turci sau de tătari, peisajele din zona dobrogeană - genuri ce încep să își facă loc în creația pictorului după 1913 - sunt toate filtrate prin propria-i sensibilitate, tratarea motivelor făcându-se prin ceea ce Lucian Blaga considera a fi un mod de asimiliare a elementelor culturale specific matricei stilistice românești: picturalul.
Un exponent al operelor sale lucrate în timpul pelegrinărilor prin Dobrogea poate fi considerat ”Tătăroaica în galben”. Pe un fundal albastru, schițat în grabă, se proiecteză silueta așezată a unei femei cu trăsăturile chipului trădându-i originea orientală. Poziția așezată îi oferă pictorului o cale de a accentua monumentalitatea personajului, ce se remarcă prin robustețea trupului, descrisă de umerii lați, a căror linie e atenuată prin curbele făcute de pliurile pantalonilor. Această manieră de tratare a formelor corporale este o urmare a influenței pe care au avut-o asupra autorului contactele cu arta cubistă și cu unul dintre precursorii ei cei mai însemnați, Paul Cezanne. Dar ”Tătăroaica” lui Iser este departe de a reprezenta un simplu exercițiu de re-construcție a formelor unui motiv dat. Iser reușește să surprindă tensiunea care sălășluiește în sânul personajului său, lucru ce se poate constata din poziția și expresia pe care i-o oferă. Tătăroaica ne apare privind meditativ spre dreapta, locul din care provine și sursa de lumină care îi străbate chipul. Bărbia îi este sprijinită ferm de mâna dreaptă, în timp ce stânga este lăsată ușor să cadă pe genunchi, găsindu-și lăcaș în poala pantalonilor. În afara de rolul jucat în crearea echilibrului compozițional, această poziție divergentă a mâinilor, la care se adaugă poziția picioarelor, ce sugerează iminența unei mișcări, vine să ilustreze tensiunea interioară a femeii. Din centrul compoziției, tătăroaica se oferă privirilor noastră spre ”a fi contemplată”. Poziția ei poate fi cea a unei femei care pozează, și atât. În egală măsură, poate fi poziția unei femei ”care contemplă”, care reprezintă mai mult decât o exteriorizare, și o interiorizare, o deschidere către un univers interior. Acest contrast între acțiunea latentă și pasivitate domină întreaga operă, de la structura compozițională, până la cromatica ce reprezintă o armonie durată pe tonurile calde echilibrate de cele reci. ”Tătăroaica în galben” ar semnifica astfel ceva mai mult decât un simplu subiect exotic, fiind și o meditație asupra statutului femeii de la începutul veacului al XX-lea. (G.P.)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
