35. Interior tătărăsc

Preocuparea pentru spațiul oriental a reprezentat pentru Iser unul dintre cele mai îndelungate și aprofundate aspecte ale unei cariere desăvârșite. Fiind unul dintre primii artiști care au descoperit Dobrogea, Iser a căutat să redea mereu acele componente tipice locului și omului dobrogean. Tema preferată s-a îndreptat evident către omul de rând, în cazul spațiului dintre Dunăre și mare acesta fiind reprezentat de turcul și tătarul, prototipuri ale unui spațiu patriarhal nestrămutabil. Paradoxal, imaginea femeii, a odaliscei, a inversat primordialitatea masculină și a transformat întregul univers vizual iserian în ceea ce astăzi nu mai prezintă foarte multe mistere. Tipurile create de Iser au modelat nu numai propriul corp plastic, ci chiar modul de acceptare și de înțelegere de către public a unui spațiu pitoresc și izolat, cel puțin până la descoperirea Balcicului. Succesul pe care l-au cunoscut portretistica și pictura de gen axate pe tema orientală l-au transformat pe Iser în principalul traducător al unui univers necunoscut, în special în cazul interioarelor turcești, un spațiu puțin străpuns de arta românească. În deceniul al patrulea, oficializat în ochii criticii contemporane pictorului, odată cu expoziția operelor create în sejurul spaniol, ca deceniu de maturitate deplină, Iser va trece la o nouă etapă în activitatea creatoare. Momentele cheie sunt conturate de stabilirea definitivă în țară, de aprofundarea unor genuri și teme preferate și chiar și de crearea unui nou grup artistic către finalul anilor ’30. În acest context picta Iser în 1933 “Interiorul tătărăsc”, operă ce ni se relevă drept bornă a unui întreg ciclu, axat evident în jurul personajelor sale preferate. Putem admite acest lucru fără ezitare dacă analizăm corpusul operelor create până atunci, în special din punct de vedere compozițional. Simplul fapt că Iser ne oferă un ulei cu un adevărat interior oriental este de ajuns, având în vedere faptul că multe dintre odaliscele sale de până atunci sunt practic portrete. În opera noastră, pictorul oficializează, pentru prima dată de la marile compoziții de la începutul anilor ’20, tema familiei tătărăști, care acum este reorchestrată exclusiv din punctul de vedere al femeii. Iser combină două caracteristici ale tipologiei create de el pentru a modula o apariție cu adevărat valoroasă, fiind astfel intersectate senzualitatea unei odalisce întinse pe o sofa cu sobrietatea unei tătăroaice tipice. Personajul din prim-plan este construit în maniera binecunoscută, în structură piramidală ce are menirea să confere echilibru compozițional. Pictarea efectivă este înlesnită de veșmintele ce îmbracă tătăroaica, fără mari exaltări cromatice, dar coerent conectate la spiritul sobru emanat de personaj. Construcția este continuată de modelarea personajului din registrul superior, care, chiar dacă este prezentat antagonic față de prima tătăroaică, nu disonează cu atmosfera concepută de pictor. Într-o lâncezeală tipică unui harem, odalisca parțial dezbrăcată atrage atenția privitorului atât prin ineditul tematic, dar mai ales prin alegerea cromaticii. Pictarea acestui personaj reprezintă singura exaltare la care recurge Iser, folosind culori mai calde și efecte vizuale înlesnite de transparența șalului albicios. (I.P.)

Literatura

CRĂCIUN, Eugen, “Iser”, Ed. Căminul Artei, București, 1945 MIHALACHE, Marin, “Iosif Iser”, Ed. Meridiane, București, 1982

Opis

ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu negru, ISER, (19)33

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.