63. Geamie la Balcic

Crezul artistic propovăduit de Tonitza și-a găsit mereu relevanța în discursul conturat în jurul culorii. “Pictura este, în primă și ultimă analiză, culoare” declara pictorul care considera acordul cromatic, dacă nu punctul de plecare, măcar punctul de finalizare, coordonat de atitudinea artistului în fața realității. Pornind de aici Tonitza experimenta trăirile sufletești aproape exclusiv doar în timpul creării unei opere, care, în momentul oportun finalizării, nu îi mai putea oferi decât satisfacția venită în urma criticilor din exterior. Tabloul era încheiat atunci când picturalitatea atât de râvnită era atinsă, o picturalitate pe care artistul o găsea în sursele pertinente de vizual, fie ele în fața șevaletului, în atelier, fie în natură. Pentru ultima categorie, a peisajelor lucrate după natură, pictorul se declara mereu ostenit în fața detaliului: “natura îmi dă, în schimb, nervozități și migrene”. (N. N. Tonitza, “Cum realizez un tablou”, în “Scrieri despre artă”, Meridiane, 1964, pag. 20) În ceea ce privește peisajul, știm că Tonitza l-a practicat în bună măsură pe întreaga durată a carierei, însă, analizând obiectiv creația sa, putem admite că doar unele perioade au oferit opere din cele mai reușite. Primele încercări, reglementate de atracția plein-air-ului și de întâietatea luminii naturale, apar în anii petrecuți la Iași, însă uleiuri cu adevărat concepute sunt lucrate în scurtul sejur franțuzesc, în acele câmpuri inundate de lumină din jurul Pontoise-ului, în maniera unui impresionism luat totuși prea ad litteram. În decursul anilor, chiar dacă pictorul s-a regăsit în compoziții fie cu temă socială, fie cu o temă intimistă, opere relevante genului în cauză apar în funcție de semnificația și importanța motivului scrutat. Iașiul, Bucureștiul, lagărul de la Kîrdjali și mai târziu Vălenii de Munte vor fi pictați fie exclusiv din pricina unor interogații ce țineau de perspectivă, fie în conceperea unor compoziții mai coagulate. În bună măsură, după etapa Vălenii de Munte, peisajul își găsește scopul doar prin sintetizarea accentuată, oferind doar un suport vizual secundar, în opere ale căror subiect se concentra pe forma, chipul sau aspectul omului. Pe filonul decorativ inaugurat în portretele interpretative, peisajul își va pierde din importanță, lucru ce avea să se schimbe de îndată ce Tonitza descoperă acele locuri ce ofereau cu adevărat picturalitate, “fiindcă nu tot ce este frumos și te impresionează poate fi zugrăvit” (N.N. Tonitza, “Ce aș dori să pictez?”, în “Scrieri despre artă”, Meridiane, 1964, pag. 21). Mangalia a oferit revelația peisajului și a devenit “câmpul” de creație preferat de Tonitza timp de mai bine de 5 ani, la cumpăna deceniilor trei și patru a secolului trecut. Acest fapt nu este singural, efectul fiind resimțit și în arta practicată de prietenii și asociații Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirato, dar cu bună seamă de majoritatea celor ce călcau străduțele inundate de pitoresc și de lumină dobrogeană ale micuțului oraș de la mare. Inaugurate în 1925, peisajele din Mangalia vor acapara întreaga atenție a pictorului, care pictează, desenează, scrie și trăiește alături de turcii și tătarii locurilor pe tot parcursul verilor petrecute acolo. Schimbările în regimul pictural sunt mai mult decât evidente, în special în ceea ce privește reconsiderarea culorii, în regim de puternic efect luminos, care dobândește calitatea primară de a contura și armoniza forma. Duetul format de pitorescul exotic, regăsit în toate colțurile Mangaliei, și de lumina tipică va fi cu atât mai mult pertinent în discursul plastic odată cu descoperirea Balcicului, ce avea să rămână ultima redută în creația tonitziană. În ceea ce privește cronologia exactă a primelor călătorii în Balcic, cel ce face lumină în privința perioadei este Barbu Brezianu, în special prin identificarea și rezonarea lucrărilor expuse de Tonitza în toate manifestările în care a fost implicat, dar și prin corespondența relevantă momentelor. “E mult mai fin, mai tandru, mult mai irizat. Nu e decorativ, mai ales nu e deloc brutal. E fantastic” îi destăinuia Tonitza, în 1933, într-o scrisoare, colecționarului dr. Iosif Dona. De-a lungul celor 5 ani petrecuți în “colonia” de la Balcic, Tonitza va crea, în paralel, atât tipologia omului, etnicul local, păstrător al secretelor orientale, cât și tabloul complet al locului, în adevărate vederi artistice. Cafenelele, casele prăfuite, bragageria, florăria, geamia și cimitirele sunt pictate în lumina soarelui dobrogean, în acea atmosferă tipică, exotică pentru orășean. Tonitza nu alege des panoramele, acestea fiind rezervate priveliștilor marine, eterne și fabuloase prin caracterul dezumanizat, dar peisajele din interiorul orașului sunt construite în complexitatea materialității oferite de incandescența atmosferei zenitale. Cetatea Balcicului (Muzeul de Artă din Constanța) sau Geamie-Balcic (Muzeul de Artă Dinu și Sevasta Vintilă, Topalu), variante ale operei prezentate de noi, sunt lucrări în care Tonitza excelează în modelarea unui complex filosofic prin încărcătura meditativă oferită de o compoziție saturată prin culoare. Cerul de un albastru șters, înghițit de albul păstos, zidurile palide, așa cum le găsim și în Geamia din Balcic, modelate în ocrul scormonit în dealurile calcaroase și verdele translucid alcătuiesc o paletă exclusiv coagulată în vederea transpunerii luminii prin culoare. Geamia ocupă impozant întreaga priveliște care, săracă în perspectivă și înghițită de masivitatea construcției, oferă prilejul unor interogații ce depășesc simpla apariție fizică. Atmosfera are întâietate în fața figurativului care, încetul cu încetul, se conceptualizează pornind tocmai de crezul pictorului, culoarea. (I.P.)

References

BREZIANU, Barbu, “N.N.Tonitza”, Ed. Meridiane, București, 1986 TONITZA, N, “Scrieri despre artă”, culegere de texte, cu adnotări și o prefață de Raoul Șorban, Ed. Meridiane, București, 1964

Dimensions

width 40 cm, height 51 cm, custom 40x51

Description

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu brun, Tonitza

Research information

Variantă a operei este conservată la Muzeul Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, inv. nr. 200/212, cu titlul “Geamie-Balcic”

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.