62. Pădure de mesteceni

La 29 de ani, în 1879, Andreescu ajungea în Franța, unde se înscria la binecunoscuta Academie Julian. Chiar dacă o va frecventa cu întreruperi până în 1881, anul reîntoarcerii în țară, Andreescu nu va resimți în urma contactului influențe ce au depășit granițele atelierelor de creație. Poate și lipsa unor nume mari din rândul culturii franceze a transformat vizitele pictorului doar în etape de studiu de laborator în care, dincolo de cercetare și exercițiu, a căutat să își desăvârșească unele procedee exclusiv coordonate de tehnică. Natura nu își găsea locul, cel puțin din percepția plein-air-istă în momentele în care crea în atelier, însă această componentă se va dovedi a fi total nedăunătoare picturii efective în fața motivului natural. Ca o parte indispensabilă, perioada această academistă a lăsat în urma ei o serie de studii după model care s-au coagulat deopotrivă într-un ciclu la fel de coerent ca cel format de peisagistica practicată în pădurile Barbizonului. După câteva luni petrecute la Paris, Andreescu pleacă la Barbizon, moment intuitiv în cariera artistului. Desigur că la un nivel ideatic putem admite că pictorul călătorește în binecunoscuta colonie în căutarea naturii, în aceeași manieră pe care o cunoștea de la membrii școlii de peisaj de la Barbizon. Însă experiența operelor din țară ne aduce în prim plan faptul că Andreescu a pictat în natură încă de la începuturi, și, chiar dacă Buzăul nu i-a oferit cele mai însemnate motive, nu putem ignora predispoziția acestuia la o pictură eficientă indiferent de localizare. Așa numita perioadă de maturitate identificată în itinerarul francez (1879-1881), chiar dacă pare exagerată în contextul în care perioada de creație scurtă (cauzată de decesul imatur) nu poate cuprinde eventualele evoluții post 1882, aduce în discuție calitatea evidentă la care ajunge pictura lui Andreescu. În ceea ce privește peisajul, drept unic gen abordat în perioada barbizonistă, elementele decisive sunt caracterizate de diferența senzorială, prin simpla comparație a lucrărilor realizate ante și post 1879. După cum spuneam mai sus, Andreescu ieșea la peisaj, așadar diferența nu se va resimți în temă, ci în caracteristicile intrinsece ale pânzelor. Școala de la Barbizon, așa cum ne parvine nouă la un secol și jumătate de la succesul atins, a reușit să introducă, în special prin aportul adus de Theodore Rousseau, caracterul senzorial necesar unei interpretări după natură. Probabil elementul decisiv și în conceperea impresionismului, efectul simțit și nu gândit (al școlii academiste) venea să definitiveze și caracterul maleabil al plein-air-ului, deoarece știm foarte bine că se practica și o pictură ce dorea să lase impresia de plein-air chiar și atunci când operele nu erau finalizate în natură, ci în atelier. De altfel aceasta era și practica des întâlnită în cadrul reprezentanților școlii de la Barbizon, care, în natură luau doar schița, completată ulterior, după notații de culoare, în atelier. În epoca afirmării impresioniștilor, Andreescu nu avea cum să nu aleagă rezolvările inovative (la acea oră) în ceea ce privea interpretarea cromatică a atmosferei, umbrei și luminii. Practic aceste categorii picturale sunt cele ce modifică și percepția pictorului nostru atunci când își selecta și re-prezenta motivul. Integrarea lui Andreescu în Școala barbizonistă o putem interpreta ca o afinitate evidentă a acestuia în pictarea motivelor identificabile în operele tuturor celor ce au lucrat acolo. Interioarele de pădure, peisajele de la marginile bălților, micuțul orășel sau priveliștile cu stânci, așa cum le găsim și la Grigorescu, abundă în creația andreesciană specifică perioadei în cauză. Partea interesantă în ceea ce privește atmosfera de creație din acea perioadă, surprinsă nemaipomenit de Radu Bogdan în primul volum dedicat monografiei Andreescu, constă în maniera picturală abordată. “Porțiunile pânzei nu sunt pictate fiecare pe rând, metodic, cum o cerea disciplina academică, ci pe încercate: o tușă crește peste alta, efectul de pastă, de o picturală materialitate, se îmbină cu efectul de lumină, concurând la sugerarea spațiului și volumelor; structura este realizată prin echilibrul maselor și raporturilor fine de valori” (Radu Bogdan, “Andreescu”, vol I, 1969, pag. 117). Chiar dacă discuția era purtată în relație cu impresioniștii, descrierea punctează intuitiv maniera la care Andreescu ajunge, transformându-se într-un produs mixt, influențat deopotrivă de colonia din Barbizon, dar poate și mai cert, de impresioniști. Tocmai această calitate picturală o regăsim și în “Pădurea de mesteceni”, care ne introduce fără tăgadă în ciclul operelor concepute în pădurile Barbizonului. Într-o execuție spontană, drept urmare rapidă, în care improvizația pare să certifice apariția reală, pictorul concepe una dintre tipicele compoziții cu interioare de pădure. Chiar dacă și compoziția pare spontană ea este în realitate rodul unei observații îndelungate, transpusă sub imperiul cerebralității tipice unui artist totuși realist. Alegerea unui motiv central, în cazul nostru trunchiul unui arbore, așa cum ne lasă micuțul panou de lemn să îl observăm, aduce în discuție plasarea pictorului față de motivul căutat în maniera în care Andreescu se distanța prin luarea unui rol pasiv. În ceea ce privește alegerea paletei, aceasta are o trăire picturală visceral unită de cea a tușei, făcând din culoare prelungirea materială a întregului bagaj senzorial. Întreaga suprafață a panoului este împânzită de tușe ce la o primă vedere nu își găsesc locul în alcătuirea formei, însă, fără aportul lor, aspectul de firesc, translucid și natural nu ar putea fi atins. Materialitatea ne introduce în plus într-o categorie rară de peisaje în care tridimensionalitatea este atinsă nu numai prin iscusința realizării perspectivei, dar și prin calitatea volumetrică a pastei, care, dincolo de plasarea culorii, aduce și efecte senzoriale inedite. Atmosfera atinsă în opera noastră se traduce tocmai prin plasarea personajului feminin din planul îndepărtat, o distanțare afectivă a omului față de proximitate, contrabalansată de o aprofundare a propriului rol în acel context. (I.P.)

References

BOGDAN, Radu, “Andreescu”,Vol I, Ed. Meridiane, București, 1969 MEREUȚĂ, Iulian, “Andreescu”, Ed. Meridiane, București, 1972

Dimensions

width 22 cm, height 16 cm, custom 22x16

Description

ulei pe lemn,

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.