418. Spaime

Unul dintre cei mai importanți pictori români, Corneliu Baba, nu numai că a lăsat un patrimoniu bogat culturii noastre, dar a dat cârmuit destinul unor serii de pictori minunați, fiind cel mai cunoscut și iubit profesor. A studiat la Iași cu Nicolae Tonitza și în 1938 a primit diploma pentru absolvirea Școlii de Arte Frumoase, unde devine profesor plin în anul 1946. „În primăvara lui 1950 s-au petrecut în viaţa mea două evenimente ce aveau să fie hotărâtoare: am părăsit Iaşul la 15 Aprilie pentru totdeauna - casă din Săvescu pe care n-am mai revăzut-o niciodată de atunci şi pe soţia mea, de care ulterior m-am despărţit definitiv, consumând un capitol ce fatal trebuia să se încheie. În iarna lui 1949-1950 fusesem scos - pentru motive pe care nu le cunosc nici azi după 11 ani - din funcţia de Profesor la Institutul de Artă din Iaşi. Eram foarte apreciat ca profesor, ca pictor începusem să fiu un „nume” din ce în ce mai respectat, trecutul meu nu avea nici o pată politică, de aceea excluderea mea din învăţământ a rămas un mister nedezlegat..." (“Confesiuni, 1961” de Corneliu Baba ) Unul dintre cele mai recognoscibile cicluri ce s-au impus în imaginarul colectiv al ultimilor 40 de ani a fost conceput de Corneliu Baba în urma unuia dintre cele mai traumatizante evenimente ce au zguduit România. În primele luni după cutremurul din martie 1977, artistul începe să schițeze universul profund uman ce avea să îl bântuie până la sfârșitul carierei și al vieții. Întins pe parcursul a aproape 15 ani, ciclul “Spaime” s-a derulat și s-a relevat drept un cumul de introspecții psihologice, depășind cu ușurință calitatea primordială, plastică. Maestrul Baba pictează seria de arlechini în perioada maturității sale depline ca artist și filozof și crează aceste personaje având o vastă experiență de viață și calități extraordinare de portretist. Baba ilustrează prin intermediul arlechinului o stare psihică, condiția umană și adânca tristețe din spatele fiecărui om. Corneliu Baba, acordă, în toată opera sa, o atenție deosebită poziției mâinilor, ca și în lucrarea de față arlechinul este reprezentat cu mâinile strânse în jurul corpului firav, parcă s-ar proteja de toată ironia, sătul de batjocură. El nu e vesel și nici simbol al veseliei și mai ales este, în ciuda aparențelor, un singuratic. Personajul este reprezentat cu ochii închiși, încărcați de resemnare și de o durere mută cu gândul pierdut într-o tristă meditație asupra vieții. Dramatismul lucrării este redat prin culorile apăsătoare specifice, iar fondul cald și sumbru din fundal este armonizat cu ocrurile de pe veșmântul arlechinului ce denotă un raport cromatic senzual, de o delicatețe suavă. Corneliu Baba a fost extrem de atașat de acestă tematică de aceea puține lucrări au plecat din colecția sa. (A.M.)

References

“Corneliu Baba”, ediţie îngrijită de Maria Muscalu Albani, Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1997 “Corneliu Baba”, Editura Institutului Cultural Român, 2008

Dimensions

width 35 cm, height 38 cm, custom 35x38

Description

ulei pe pânză lipită pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Baba, (19)91

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.