1. Natură statică cu cărţi, panseluţe şi ştergar tradiţional [1944]

Alexandru Ciucurencu s-a remarcat pregnant în pictura românească interbelică, aducând o nouă formulă de artă, bazată pe lirism și pe o anumită muzicalitate interioară a jocului de culori. Fiind o fire prea optimistă pentru tonalitățile sobre ale impresionismului, dar prea realistă pentru geometria nefirească a noilor curente ce dominau secolul, Ciucurencu a depictat aspecte ale vieții cotidiene, fără a le idealiza însă. Primele aspecte ale artei le deprinde în 1921, la Școala de Arte Frumoase din București, unde învață de la două personalități foarte importante și foarte diferite ca tehnică. Ciucurencu se va apropia mai mult de stilul amplu de desen al lui Camil Ressu, decât de șabloanele impuse de predecesorul său, G.D. Mirea. Primele influențe cu adevărat inedite pentru arta cu care fusese obișnuit, le capătă în timpul practicii din Baia Mare, unde face cunoștiință cu violentele contraste de culori, într-o interpretare îndrăzneață a naturii, la Alexandru Ziffer și Janos Thorma. În 1930 pleacă în Franța pentru a studia la Fontenay aux Roses. Frenezia orașului, într-o vreme aparținând suprarealismului, îl dezorientează și-l face să se refugieze o perioadă în arta academică de la Academia Julian. Nemulțumit și de asta, Ciucurencu se înscrie la Academia liberă a lui André Lhote. Atunci începe într-adevăr formarea sa ca viitor pictor esențial artei românești. Cu ajutorul lui Lhote, Ciucurencu își dezvoltă un stil preocupat de aspectele poetice ale mediului înconjurător, începe să-și diversifice și lumineze paleta de culori, remarcându-se printr-o deosebită sensibilitate artistcă. În momentul când expune la Salonul Oficial, în 1932, Ciucurencu încă folosește tonalități reci sau șterse. Abia în 1934, când își organizează prima expoziție personală, la sala Mozart, apare oficial ca o voce proaspătă și originală, din ce în ce mai apreciată de cumpărători și colecționari notorii, ca Dona sau Zambaccian. Va deschide câte o expoziție personală în fiecare an, până în 1940, iar din 1944 își va relua șirul expozițiilor, în sălile Căminului Artei. Printre acestea se remarcă “Flori în pictura românească“ și apoi “Lumină și culoare”, unde a expus alături de Petrașcu și Iser. Vivacitatea și luminozitatea care descriu picturile lui Alexandru Ciucurencu, amintesc de arta lui Ștefan Luchian sau Theodor Pallady, însă doar prin tehnică. Armonia surprinsă de Ciucurencu este cât se poate de autentică și descrie o viziune artistică sinceră, o pasionantă participare la viață, indusă de altfel și publicului. La Ciucurencu luminozitatea este un factor esențial, încât izvorăște direct din culoare. Predilecția spre tonurile calde, în special roșu, descrie întreaga activitate artistică a pictorului între anii 1934 și 1947. Prin tehnica îmbinării fluide a culorilor, cu linii care, la rândul lor, se integrează în întreg, Ciucurencu creează o anume tensiune emoțională în cadrul picturilor sale. Tema principală în arta lui Ciucurencu o reprezintă natura moartă. Avem din acest ciclu de picturi “Natură statică cu cărţi, panseluţe şi ştergar tradiţional”, o lucrare aparent simplă, liniștită, dar cu o deosebită forță expresivă, unde nuanțele roșiatice ale ștergarului domină întreg cadrul, copleșind fundalul gri. Nu lipsesc nici neutrele, atent delimitate, ceea ce plasează tabloul la cumpăna direcțiilor de creație ale lui Alexandru Ciucurencu.

References

IONESCU, Radu, „Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994 OPRESCU, George, „Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962

Dimensions

height 66 cm, custom 89,5x66

Description

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, AC, (19)44

Dating

1944

ADDITIONAL INFORMATION

For clarifications regarding the bidding procedure, hammer price costs, guarantee, payment, and collection terms for the winning lot, we recommend carefully reading/re-reading the Bidding Regulations.

For additional information regarding the lot and the auction, please contact the Art Consultants Department.