39. Vele în larg

Talentul creator al artistului român de origine evreiască Marcel Iancu (cunoscut sub numele de Janco pe plan internaţional), precum şi energia propriului entuziasm, divizează opera şi evoluţia stilistică a acestuia în trei mari perioade: o primă perioadă este caracterizată de nihilismul extrem al anilor Dada, petrecuţi la Zurich; cea de-a doua este delimitată temporal de activitatea artistului în cadrul grupării avangardiste „Contimporanul” din România; cea din urmă etapă poartă amprenta căutărilor şi schimbărilor petrecute pe toată durata vieţii personale şi artistice din Israel, unde se refugiază din 1941, din cauza persecuţiilor religioase din România şi unde, ulterior, în 1983, înfiinţează Muzeul Janco Dada. A doua perioadă de creaţie (1922-1940) este în primă fază strâns legată de relaţia apropiată a artistului cu revistele de avangardă româneşti, în mod special cu „Contimporanul” şi „Punct”, cărora el însuşi le imprimă o orientare estetică bazată pe ideile cubismului, futurismului, expresionismului şi constructivismului, pentru ca ulterior, după 1927, creaţia artistului să se centreze mai mult pe expresivitate prin punerea în evidenţă a elementelor vizuale ce rezultă din puterea de impact a liniei şi din energia culorilor. De acum datează peisaje, interioare, naturi statice, compoziţii cu mai multe personaje, scene din viaţa rurală, al căror limbaj plastic le apropie expresionismului. Noutăţi se pot observa şi în limbajul cromatic preferat de artist în cel de-al patrulea deceniu. Pe bună dreptate observa Eugen Ionescu într-unul din articolele sale din 1932, referindu-se la culoarea artistului, că aceasta este „spirituală şi abstractă, nu atât de densă, cât intensă” (Eugen Ionescu, „Expoziţia Marcel Iancu”, în „România Literară”, 20 februarie 1932). Protagonistele paletei de culori sunt albul pur, asemenea varului şi roşul incandescent ce domină întreaga cromatică prin intensitate şi mai puţin prin cantitate. Pornind de la linie şi culoare ca de la valori absolute, Marcel Janco reuşeşte să creeze în opera „Port” o armonie ce aparţine în primul rând sufletului artistului. Asemenea muzicii ce grupează sunetele, Marcel Janco surprinde elementele prezentei compoziţii de peisaj astfel încât să poată descoperi pentru fiecare în parte perspectiva şi lumina proprie, să le detaşeze de detalii şi să le fixeze în esenţa fiecăruia, de elemente unice. Într-un stil de contopire originală între arta plastică şi arhitectură, Marcel Janco pictează arhitectura, anatomia obiectelor ce-l preocupă. (M.N.)

Literatura

BOCĂNEȚ, Anca, LASCU, Nicolae, ZAHARIADE, Ana Maria (coord.), ”Centenar Marcel Iancu 1895-1984”, Ed. Simetria, București, 1994 CERNAT, Paul, ”Avangarda românească și complexul periferiei”, Ed. Polirom, 2000 ENACHE, Monica, IANCU, Valentina, ”Destine la răscruce. Artiști evrei în perioada Holocaustului” (catalog), MNAR, 2010

Dimenzije

width 34 cm, height 49 cm

Opis

ulei pe carton,

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.