84. Tabacheră Faberge din argint și aur, purtând monograma princiară Trubețkoi-Călinescu [Sfârşitul secolului XIX]

Sofisticata monogramă din aur aplicată pe capacul tabacherei, surmontată de o coroană princiară și compusă din inițialele „MTC”, ne conduce spre o posibilă identificare a deținătorului. Aventura noastră coboară în timp până în primele decenii ale secolului al XIX-lea, o epocă agitată care a cunoscut dese ocupații militare ale Principatelor române de către armatele țarului, aflate într-o continuă expansiune spre Strâmtori, controlate de Imperiul otoman. Războaiele ruso-turce i-au adus la noi pe ofițerii ruși, toți cu origini aristocratice, educați, vorbitori ai limbii franceze, bogați și impunători în uniformele pline de decorații. Doamnele și domnișoarele protipendadei românești, fiice și chiar soții ale boierilor autohtoni, nu puteau rămâne indiferente la această avalanșă de galanterie, splendoare și cultură de tip occidental. Consecința nu a întârziat să se manifeste sub forma a numeroase aventuri și alianțe matrimoniale. Cleopatra, născută în 1802, una din fiicele marelui ban Costache D. Ghica, a fost cucerită de colonelul Serghei Trubetkoi, descendent al unei vechi familii nobiliare ruse, ofițer în armata țaristă care a ocupat Muntenia în timpul războiului din 1828-1829, încheiat prin pacea de la Adrianopol, atât de importantă pentru Principate. Căsătoria a transformat-o în principesă Trubetkoi, un titlu potrivit cu inteligența, cultura, spiritul modern dar și cu originea sa, dacă ne gândim că era nepoata a doi domni, frați mai mici ai tatălui său, Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828) și Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842). Războiul i-a ucis însă soțul după doar șase luni de mariaj iar în 1834, la încheierea ocupației ruse în timpul căreia se bucurase de toate onorurile, Cleopatra Trubetkoi a plecat într-o lungă călătorie, mai întâi la Sankt-Petersburg unde și-a cunoscut cea de-a doua familie, apoi prin Europa. În jurul anului 1840 s-a întors acasă și, deși își păstrase casa din București (care există și astăzi pe Calea Victoriei din București), s-a stabilit la moșia sa de la Băicoi din județul Prahova. Câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu vecinul său de moșie, proprietarul de la Călinești, colonelul Costache Călinescu, alături de care va ctitori biserica Sf. Împărați Constantin și Elena din Băicoi. Băiatul cel mare al celui de-al doilea soț, Mihail, dintr-o vanitate prin care dorea de fapt să-și uite originea ce-l situa în rândurile boierimii de țară, a adoptat și numele mamei sale adoptive - Mihail Trubețkoi Călinescu. Întemeierea renumitei întreprinderi ruseşti Fabergé este legată de istoria îndepărtatei Franţe şi a conflictelor religioase care au tulburat statul regilor de Bourbon. Henri al IV-lea, întemeietorul dinastiei amintite, a încercat să pună capăt războaielor religioase dintre catolici şi protestanţi prin promulgarea Edictului de la Nantes în 1598 prin care se restabilea egalitatea de drepturi dintre cele două părţi. O egalitate fragilă şi vremelnică, desfiinţată de regele Ludovic al XIV-lea care abroga Edictul în 1685, hotărâre care a declanşat exodul protestanţilor francezi, obligaţi să-şi părăsească patria. Unii dintre ei s-au oprit în spaţiul german, în special în principatele protestante, unde s-au integrat şi au fost apreciaţi, atât pentru originea nobilă a unora, cât şi pentru însuşirile personale ale altora. Alţii şi-au continuat călătoria spre regiunea baltică şi mai ales spre Imperiul rus, o putere în plină expansiune, care fascina prin imensitatea teritoriului, splendoarea aristocraţiei şi bogăţia resurselor. Câţiva, foarte puţini de altfel, obosiţi de lungul drum, s-au oprit în Principatele Române unde principii fanarioţi, vorbitori ai limbii franceze, i-au angajat ca secretari particulari, medici sau chiar bucătari. Strămoşii a ceea ce avea să devină ramura rusă a familiei Fabergé s-au aşezat la Riga, pe ţărmul leton al Mării Baltice, oraş protestant aflat din 1710 în stăpânirea Imperiului rus. Aici avea să se nască în 1846 Peter Carl Fabergé, într-o familie cosmopolită datorită strămoşilor francezi, rudelor germane şi baltice, la care se adăuga originea daneză a mamei sale. Mediul cultural divers, credinţa protestantă păstrată drept dovadă a identităţii neamului, îl vor ajuta să-şi deschidă mintea curiozităţii. De asemenea, mijloacele financiare îndestulătoare ale familiei îi vor permite acestuia să-şi continue studiile la Sankt Petersburg. Tatăl său, Gustav, s-a retras în 1860 la Dresda, împreună cu soţia, unde Peter Carl a fost înscris la Şcoala de arte şi meserii pentru a-şi desăvârşi prin studiu aptitudinile de bijutier, meserie spre care deja se îndreptase. Momentul care a contribuit la maturizarea intelectuală şi profesională a tânărului artist a fost călătoria în Europa pe care acesta a întreprins-o începând din 1864. Popasurile europene au marcat un stagiu la Colegiul comercial Schloss de la Paris şi mai ales vizite la marile muzee de artă unde a putut cunoaşte capodoperele care i-au influenţat mai târziu stilul. La vârsta de 26 de ani s-a întors la Sankt Petersburg unde, după o scurtă logodnă, s-a căsătorit cu Augusta Julia Jacobs, cu care a avut patru fii (Eugen, Agathon, Alexandru, Nicolae) şi şi-a întemeiat propriul atelier care avea să transforme numele fondatorului într-o adevărată marcă recunoscută peste tot în lume. Principalul meşter, care şi-a câştigat repede rolul de adevărat mentor, a fost Hiskias Pendin, alături de care Fabergé a coordonat restaurarea a numeroase obiecte ce intraseră în colecţia muzeului Ermitaj (Noul Ermitaj) construit între 1839 şi 1852. Consacrarea întreprinderii şi a patronului său s-a produs în 1882 când, cu ocazia Expoziţiei generale din capitala Imperiului rus, şi-au adjudecat medalia de aur pentru o lucrare, replică a unei piese de orfevrărie scitică, din aur, aflată la Ermitaj. Succesul i s-a datorat şi celui de la doilea fiu al familiei, Agathon, întors de la Dresda unde studiase la aceeaşi şcoală ca tatăl său, şi care fusese cooptat de către Peter Carl la conducerea atelierului. Reuşita a adus familiei Fabergé atenţia aristocraţiei ruse şi mai ales a lui Alexandru al III-lea, ţar al tuturor ruşilor din 1881. Relaţia dintre ţar şi Fabergé a fost apropiată, iar în scurtă vreme întreprinderea a devenit furnizoarea Casei imperiale, titlu acordat în condiţii stricte, ceea ce demonstrează progresele realizate de casa Fabergé. O altă dovadă în acest sens o reprezintă extinderea reţelei de filiale. Dacă sediul central era la Sankt Petersburg, la Moscova, Odessa şi Kiev s-au organizat sucursale, precum şi la Londra, aceasta din urmă fiind condusă de Henri Bainbridge, autorul unui volum memorialistic în care vorbeşte pe larg despre Peter Carl Fabergé. Artefactele produse sub sigla Fabergé sunt diverse, de la celebrele ouă până la obiecte de birou, tabachere, piese de artă decorativă şi chiar mici piese de mobilier. Cele mai cunoscute de către public sunt ouăle de Paşte, primul fiind realizat la dorinţa expresă a ţarului Alexandru al III-lea pentru soţia sa, împărăteasa Maria. Aristocraţia rusă şi europeană, precum şi marea burghezie, s-au lăsat cucerite de frumuseţea obiectelor amintite care au cunoscut o circulaţie europeană. În 1916 întreprinderea Fabergé avea un capital considerabil, de trei milioane ruble aur, şi se transforma într-o societate pe acţiuni. Izbucnirea revoluţiei bolşevice a dus la dispariţia nu doar a lumii Rusiei ţarului, ci şi a lumii lui Fabergé. După adevărate aventuri prin Imperiul cuprins de revoluţie, familia a reuşit să se salveze şi să se reunească în Elveţia. Peter Carl nu a mai fost însă niciodată creatorul plin de imaginaţie şi îndrăsneală, iar şocul pierderii suferite i-a grăbit sfârşitul produs în 1920.

Dimenzije

width 6 cm

Opis

argint, turnat, cizelat, parţial aurit; aur, turnat, cizelat

Izlasci

Sfârşitul secolului XIX

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.