19. Trandafiri [anii '20]

Nota gravă şi misterul ce respiră în contact cu universul lui Petraşcu cucereşte orice privitor. Universul inspiraţiei lui Petraşcu este redus doar la acele elemente care i-au fost familiare: peisajele sale sunt inspirate din locurile ce au constituit o meta a călătoriilor, portretele aparţin soţiei pictorului şi copiilor acestuia. La acestea se mai adaugă autoportretele, interioarele atelierelor sale, din Târgovişte şi Bucureşti, precum şi numeroase naturi moarte. Florile modelate de Petrașcu intră într-una dintre cele mai specifice laturi ale artei moderne românești, tocmai din cauza diferențelor dintre stil și motiv. Ca abordare, florile sunt prezentate în aceeași manieră ca și naturile statice, de altfel apar nu o dată și în aceeași compoziție ca un întreg. Chiar dacă artistul s-a caracterizat mereu printr-o aplecare asiduă asupra trăsăturilor minerale ale lucrurilor, florile au fost îndrăgite de pictor, devenind un subiect deseori abordat. Evoluția lui este remarcată și în numărul operelor ce prezintă acest motiv și unde la 1903 prezenta două pânze cu flori, iar în 1913 patru, în 1919 Petrașcu ajungea să expună nu mai puțin de patruzeci. Chiar dacă calitățile picturale pe care le regăsim în operele artistului ne îndreaptă mereu spre tărâmul anorganic, vorbind mereu despre smalțul suprafețelor, despre impresia de cristalizare sau despre concentrare materiei, florile lui Petrașcu nu încearcă să găsească acele efecte naturale identificabile în prospețimea unor trandafiri pictați de Luchian sau în gingășia unei crenguțe înflorite a lui Grigorescu. Petrașcu alege să prezinte motivul în funcție de scara proprie a valorilor estetice, drept urmare tratează florile în același spirit plastic care îl reprezintă, oferind suprafeței aceeași materialitate expresivă. Alegând mai mereu flori comune, pictorul le oferă măreția cuvenită și le înnobilează, acordându-le un blazon festiv, însă, asemeni lui Pallady, nu se pierde în latura naturalistă, preponderentă în arta impresioniștilor. În cazul operei de față ne întâlnim cu un motiv structurat singular, propulsat într-un prim-plan autoritar în raport cu întreaga suprafață picturală. Vasul cu trandafiri ocupă pânza aproape în totalitatea celor două axe, însă Petrașcu reușește să nu piardă contrastul dintre fundal și motiv tocmai prin uzitarea unei palete racordate la necesitatea subiectului. Pictura se devoalează drept una onestă, fără subtilități cromatice sau notații ludice de prisos. Aici regăsim farmecul acestor opere, care, pictate în pastă generoasă și nuanțe teroase, vibrează tocmai prin alăturări și vibrații cromatice inedite. (I.P.)

Literatura

FLOREA, Vasile, "Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989 "Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972

Dimenzije

width 26 cm, height 40 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat central jos, cu negru, G. Petraşcu

Izlasci

anii '20

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.