Accesibilitate crescută

• Suma minim necesară pentru a începe o investiție în artă se situează la pragul câtorva sute de euro

• Nu există restricții de intrare în piață precum: autorizații, contracte cadru de reprezentare, platforme de tranzacționare

Lichiditate medie

• Canalele de vânzare a unei opere de artă sunt multiple, fiecare cu un grad diferit de lichiditate și performanță, durata până la finalizarea tranzacției putând varia de la câteva ore la câteva luni

• Costurile de tranzacționare sunt medii, de regulă negociabile

• Documentația ce însoțeste tranzacțiile este minimă, limitându-se de principiu la un certificat de vânzare acoperitor legal

Costuri minime de administrare

• Administrarea operelor pe perioada investiției se rezumă de regulă la: costul de depozitare sau expunere (neglijabil în cazul în care investitorul alege să se delecteze cu valoarea lor estetică, expunându-le în spațiile proprii) și costul de asigurare, în cazul în care proprietarul optează pentru asigurarea lor, strict raportat la valoarea investită

• Păstrate în condiții de conservare adecvate, operele de artă nu necesită restaurări sau curățări periodice (nici măcar pe termen lung)

Corelație scăzută cu alte investiții

• Opera de artă este un “activ de refugiu”, a cărui corelație minimă cu investițiile tradiționale îl recomandă în perioade de incertitudine economică drept o investiție sigură

• Activ tangibil cu o piață de tranzacționare funcțională, opera de artă conferă protecție împotriva inflației, fiind o modalitate sigură de conservare a valorii

• Activ real și “investiție emoțională”, opera de artă prezintă o valoare intrinsecă dată de unicitatea/ raritatea obiectului și valoarea sa estetică obiectiv recunoscută

Orizont investițional mediu spre lung

• Arta reprezintă o investiție pe termen mediu ori lung, cunoscând variații în viteza de apreciere a activului în funcție de tipul de artă vizată

• De regulă, într-o piață de artă matură, arta contemporană are nevoie de un termen investițional mai redus, în timp ce arta de patrimoniu cunoaște o apreciere graduală; într-o piață emergentă însă, arta de patrimoniu, pornind de la prețuri mici, se poate aprecia într-același ritm cu cea contemporană

• Orizontul investițional urmărește aprecierea în piață a operei de artă prin: promovarea artistului/ stilului/ perioadei/ tematicii în cauză, raritatea operei prin încheierea procesului de creație a artistului/ absorbția operelor importante în muzee sau închiderea lor în colecții private, respectiv sporirea cererii în piață ca urmare a creșterii numărului de colecționari și investitori de artă

Risc investițional scăzut

• Piața de artă din România se află într-un stadiu emergent, cunoscând din 1990 până în prezent o creștere continuă și un ritm de apreciere susținut, cu precădere din anii 2000

• Opera de artă cunoaște o tendință de apreciere a valorii pe termen mediu și lung, variațiile de randament scontat înregistrându-se cu precădere între stiluri și perioade de creație, de regulă operele de patrimoniu sunt considerate cele mai sigure, în timp ce arta tânără contemporană cunoaște un risc investițional mai pronunțat

• Dificultate medie de măsurare intermediară a performanței

• Valoarea curentă de piață a investiției poate fi estimată prin: comparația cu tranzacții similare din piață sau opinia unui evaluator autorizat

Dificultate medie de măsurare intermediară a performanței

• Valoarea curentă de piață a investiției poate fi estimată prin: comparația cu tranzacții similare din piață sau opinia unui evaluator autorizat