97. Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii [1885]

Înfățișată de cele mai multe ori în arta picturală, natura statică își alegea ca spațiu de înflorire ambianța olandeză al secolului al XVII-lea, moment în care părea să domine scena artei. Artiștii propuneau însă o schimbare peculiară, de inserare a unor motive simbolice, unele sustrase din iconografia religioasă prin care doreau să-și expună idei, percepții asupra lumii înconjurătoare. Crinul, scrisoarea, craniul, parafa, ceasul sau semnătura chiar vor fi simboluri pe care artiștii de natură statică le vor lăsa adesea în picturile lor. Iubitor de natură statică va fi și Theodor Aman care va excela și în această artă pe lângă pictura istorică, pictura de portret, peisajul sau scena de gen cu care s-a identificat. Alături de peisaj, natura sa statică va predomina ultima decadă a activității sale de artist. Primele încercări vor fi temele florale cu ecouri caravaggiste, unde preocupările erau materialitatea și realismul temei. Caravaggio îi va servi drept profesor pentru studiul atent al naturii, ceea ce dădea viață unui naturalism leal, cu redări în detaliu a amănuntelor efemere ale obiectelor înfățișate. În a doua etapă de creație, artistul va descoperi simbolismul de tip baroc, flamand și olandez, unde pe langă o execuție virtuoasă a realului, noile detalii simbolice vor construi o poveste între privitor și operă. Aceste detalii simbolice le va transpune și picturilor sale. Alți piloni în crearea acestor opere cu mesaj vor fi studiile după marii maeștri din muzeele pariziene și educația academică. Maeștrii care îl vor impresiona vor fi Rubens, Velázquez, Caravaggio sau Watteau, alături de profesorii academici Constantin Lecca, Carol Wallenstein de Vella și neoclasicii Michel Martin Drolling și François-Édouard Picot. Formarea sa artistică s-a desfășurat în perioade de mari transformări, drept urmare, plecarea sa la Paris se întâmpla în timpul revoluției din 1848, manifestată în jurul procesului de afirmare a poporului român și a conștiinței naționale, când neoclasicismul se transforma în academism iar romantismul era condamnat de realism. La Paris va fi camarad cu pictorul Barbu Iscovescu, aflat și el la studii, având aceiași profesori. Îl va reîntâlni în 1854, pentru ultima oară când va călători la Constantinopol. Numeroasele călătorii în marile orașe europene îl vor ajuta pe Aman să își adâncească cunoștințele de înțelegere a artei. Paris, Constantinopol, Crimeea, Italia, Roma, Veneția sau Milano sunt locurile unde va merge deseori pentru a aprofunda studiul academic. La Crimeea va realiza o impresionantă compoziție, de mari dimensiuni ce avea ca subiect Bătălia de la Alma, unde realul pictural al evenimentului va fi foarte apreciat de public. Mai târziu, în timpul luptelor pentru Unirea Principatelor Române se va întoarce în țară. Prin pictura sa va contribui la reînvierea valorilor morale ale trecutului istoric printr-un mesaj pictural admirabil, redat cu un retoric acurat. Primele expoziții pe care le va susține vor fi în Franța, la Salonul din Paris, în anul 1853 când va debuta cu un autoportret care va fi foarte bine apreciat de critica pariziană. Tot la Paris va susține și cea de-a doua exhibiție, în anul 1855, în cadrul Expoziției Universale când va expune tabloul Batălia de la Alma, realizat în Crimeea. 1965 va fi anul în care va lua inițiativa de a deschide la București Expoziția artiștilor în viață, la care participa cu 24 de opere. La cea de-a patra ediție a a evenimentului va prezenta o lucrare impresionantă- Izgonirea turcilor la Călugăreni pentru care va primi Medalia clasa I. Va mai fi prezent și la Expoziția Industrială de la Craiova din 1869, la Expoziția internațională de la Viena din anul 1873, expunând 16 lucrări. Tot în același an, va participa la debutul Expoziției amicilor belelor arte, unde se prezenta o pleiadă de artiști printre care Grigorescu, Andreescu, Szathmari, Tattarescu și mulți alții. În 1876 va deschide o expoziție cu vânzare în propriul atelier, urmată de două expoziții retrospective, în 1883 și una în 1889, în ultima expunând o serie de naturi statice cu fructe, flori, peisaje și portrete. În natura sa statică întâlnim deseori tema vanitas, temă simbolică întâlnită în scrierile biblice sub cuvintele regelui Solomon, Vanitas vanitatum, et omnia vanitas, ce exprimă ideea efemeră a vieții și a lumii înconjurătoare. Desenul său va fi unul precis, creând o compoziție ce urmărește lealul realității și armonia cromatică, cu luminozități și umbre echilibrate, preferând detaliile miniaturale chiar și atunci când pictează la dimensiuni mari. Penelul subțire pe care îl mânuiește cu o atentă măiestrie îi dezvăluie aspecte din perioada academică, tehnică prin care pictura sa se va înnobila cu monumentalitate. Materialitatea suprafețelelor pe care o redă operelor sale este impecabil realizată, realul obiectelor putând fi ușor perceput de către privitor. Pe lângă materialitate, întâlnim de foarte multe ori obiecte simbol pe care artistul le plasează în compozițiile sale. Fie că este o scrisoare, fie o carte deschisă, o fotografie, un inel, o lupă cercetătoare, un ceas sau un ziar, fiecare din aceste elemente reprezintă mesaje ale artistului către privitorul artei sale. După materialitate și simbolism, Aman va fi fascinat de luminozitate și reflexii, începând să își alcătuiască compozițiile pe suprafețe lucioase. Cele mai multe naturi statice au ca tematici motive florale sau fructe, însoțite de o recuzită decorativă în care regăsim de multe ori elemente reluate. Scrisoarea semnată de artist, ziarul, lupa, cărțile suprapuse, cutiile de bijuterii sau vasele de flori în care așeza frumoasele buchete vor fi obiectele cele mai des înfățișate. În naturile statice cu flori remarcăm deseori liliacul, în nuanțe de alb și mov, strâns într-un încântător buchet ce uneori se revarsă peste obiectele ce alcătuiesc decorul. Aceasta se întâmplă doar când artistul dorește să accentueze adânc efemeritatea; în alte împrejurări, precum se întâmplă în opera Natură statică cu liliac și cutie cu bijuterii, florile sunt proaspete, abia culese, armonizate într-o cromatică de mov, alb și pe alocuri cu albastru, așezate într-un vas frumos decorat. În jurul florilor se regăsesc obiectele unei scene echilibrate, reprezentate realistic, în care notăm câteva semne subtile ale vremelniciei- lupa, zarurile aruncate și timpul păstrat într-un mic cufăr ce ascund taine nedezvăluite. Efectul de oglindire este prezent și de această dată, așa cum obișnuiește să procedeze în ultima perioadă de creație artistică, realizând jocuri cromatice prin care reflectă palpabilul. (G.M.)

Literatura

Greta Șuteu, Aman-Pictorul. Repertoriul de pictură al Muzeului "Theodor Aman", Ed. Muzeului Municipiului București, București, 2017
Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, București, 1991
Theodor Aman, Colecția de artă EDIMPEX, București, ianuarie 1995
Vasile Florea, Theodor Aman, Ed. Meridiane, București, 1972

Dimenzije

width 62 cm, height 94.5 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat și datat stânga jos, cu brun, "Th. Aman, 1885"

Izlasci

1885

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.