Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Nu o dată s-a spus despre Iosif Iser că este una dintre personalităţile marcante ale plasticii româneşti, un artist care a îmbogăţit arta primei jumătăţi a secolului al XX-lea cu o viziune originală despre lume. Aportul său cel mai important a fost concepţia umanistă în spiritul căreia şi-a formulat întreaga operă, una bogată în semnificaţii, născută din cunoaşterea realităţilor sociale ale epocii şi implicarea activă în problemele cotidiene. Bazată pe coordonate realiste, creaţia lui Iser urmăreşte întotdeauna adevărul, caracteristicile umane autentice, care devin principala sursă a expresivităţii. Ionel Jianu scria despre personalitatea artistică iseriană ca despre o contribuţie valoroasă la şcoala românească de pictură: ”El a pus la noi accentul principal pe expresivitate, pe redarea trăsăturilor caracteristice, care definesc un om şi o situaţie, renunţând la vraja frumosului idilic în favoarea adevărului semnificativ. Iar acest adevăr, în toată cruzimea lui, Iser l-a căutat în societatea vremii sale, în suferinţele şi strădaniile oamenilor, în lupta lor împotriva mizeriei, a exploatării şi a nedreptăţii. De aceea, el s-a afirmat, prin opera sa, ca un artist cetăţean, viguros şi combativ, care a sprijinit ideile cele mai înalte ale epocii sale, ducând astfel mai departe tradiţia realistă şi progresistă a picturii româneşti.” Necesitatea imperioasă de a reda adevărul l-a urmărit pe Iser încă de la începutul formării sale artistice, constituind o predilecţie personală şi nu o opţiune legată de adeziunea la un curent sau o mişcare artistică. Studiind la Academia Regală de Artă din München timp de cinci ani, între 1899 şi 1904, a putut constata nepotrivirea sa cu arta academică care se practica în şcoală, dar şi cu cea a secesionismului, în vogă în spaţiul german al acelei perioade. La întoarcerea în ţară începe să realizeze lucrări cu temă socială, care remarcate de directorul ziarului “Adevărul”, l-au recomandat pe Iser pentru o colaborare. Au urmat colaborări la revista “Furnica”, “Viaţa Românească” şi “Belgia Orientului”, desenele satirice ale lui Iser fiind primite cu apreciere de către cercurile intelectualilor. În mediul românesc apărea, în sfârşit, o artă care susţinea şi propaga idei, o artă conectată cu realităţile societăţii şi pusă în slujba dezvoltării acesteia.
Începând cu anul 1916, între temele lucrărilor sale apar oamenii din satele argeşene, aşa cum contemporanii au putut vedea în expoziţia deschisă în primăvara acelui an. Ionel Jianu scria despre ţăranii lui Iser, ”(...) văzuţi în stil de frescă monumentală, cu acea demnitate, cu acea amărăciune îngândurată şi acea vârtoşenie care exprimă sufletul lor chinuit şi forţa încordată ce mocneşte în ei, gata de a răbufni. Departe de orice amăgiri idilice, Iser aduce în aceste tablouri pecetea adevărului expresiv, redat în linii sintetice, colţuroase, energice, într-o masivitate de plan, ceea ce le subliniază aspectul decorativ”. Acel prim ciclu de compoziții dedicate țăranului avea să deschidă un subiect ce se înrudea într-o oarecare măsură cu apariția operelor cu inspirație orientalistă – țăranul dobrogean turc sau tătar. Chiar dacă cele două tipologii sunt evident individualizate, modul de relaționare din punct de vedere compozițional se va modela drept un tot unitar, operele vizând aceeași tărie estetică și forță monumentală indiferent de modelul folosit.
Această componentă stilistică este evidentă și în opera de față, care, chiar dacă pictată către finalul acestui ciclu dedicat țăranului român din perioada deceniului doi, se integrează figurativ subiectului general. Un exemplu evident este compoziția cu două turcoaice în interior (pictată în aceeași perioadă) care corespunde aceleiași scenografii, fapt ce evidențiază uzitarea unei “rețete” compoziționale. Interiorul și structura - verticala decorativă din partea stângă- compun un cadru excelent, fiind folosit și cu alte ocazii de Iser (vezi “Țărani”(MNAR), “Familie de tătari” (Licitația 65 Artmark, Tableaux Impressionnistes et Modernes, 2012, lot 1). Interesul pictorului pentru compoziția monumentală, fie ea reglementată de peisaj, personaje sau naturi statice este cea care justifică utilizarea unui limbaj constructiv unitar. Compoziția amintește de influența cezanniană, aprofundată prin contactul cu Derain, de la care preia atât maniera cvasi-constructivistă, dar și folosirea albului în realizarea gradațiilor.
În cazul operei noastre recunoaștem acel tipar al anilor 1915-1920 orânduit în conceperea uleiurilor și anume alegerea parcimonioasă a culorilor folosite. În trei-patru culori, modelate în game alternative, Iser reușește să transpună un motiv sărac cromatic, într-o pânză ce vădește un profund caracter plastic. Evident la această apariție intervine și influența modernistă, care, chiar dacă nu acaparează figurativul, coordonează totuși masivitatea planului și lipsa perspectivei. Trebuie amintită și prezența albului, care vine să întărească credința lui Iser ce stipula că policromia nu trebuie atinsă prin folosirea mai multor culori, ci prin atingerea unui efect policrom prin cât mai puține nuanțe. În ceea ce privește integrarea operei în tabloul realizat de Iser începând cu 1915, “Familie de țărani din Argeș” poate fi plasată, atât cronologic, cât și stilistic între “Țărani din Argeș”( colecția Ion Minulescu) și “Țăranii” din colecția Muzeului Național de Artă al României, completând o imagine memorabilă și imuabilă a țăranului în viziunea lui Iosif Iser (I.P.)
Literatura
Muzeul de Artă al R.S.R., “Expoziția Retrospectivă Iser” (catalog), București, 1983
MIHALACHE, Marin, “Iser”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982
Dimenzije
width 99 cm
Opis
ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu brun, ISER, 1918
Izlasci
1918
PODRIJETLO
până în 1985, colecția Grigore Geamănu, jurist, decan al Facultății de Științe Juridice și Administrative din București, ambasador în Elveția (1959-1962), membru al Consiliului de Stat (1961-1967), ambasador în Turcia (1968-1971);
din anii '80, colecție privată bucureșteană.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Nu o dată s-a spus despre Iosif Iser că este una dintre personalităţile marcante ale plasticii româneşti, un artist care a îmbogăţit arta primei jumătăţi a secolului al XX-lea cu o viziune originală despre lume. Aportul său cel mai important a fost concepţia umanistă în spiritul căreia şi-a formulat întreaga operă, una bogată în semnificaţii, născută din cunoaşterea realităţilor sociale ale epocii şi implicarea activă în problemele cotidiene. Bazată pe coordonate realiste, creaţia lui Iser urmăreşte întotdeauna adevărul, caracteristicile umane autentice, care devin principala sursă a expresivităţii. Ionel Jianu scria despre personalitatea artistică iseriană ca despre o contribuţie valoroasă la şcoala românească de pictură: ”El a pus la noi accentul principal pe expresivitate, pe redarea trăsăturilor caracteristice, care definesc un om şi o situaţie, renunţând la vraja frumosului idilic în favoarea adevărului semnificativ. Iar acest adevăr, în toată cruzimea lui, Iser l-a căutat în societatea vremii sale, în suferinţele şi strădaniile oamenilor, în lupta lor împotriva mizeriei, a exploatării şi a nedreptăţii. De aceea, el s-a afirmat, prin opera sa, ca un artist cetăţean, viguros şi combativ, care a sprijinit ideile cele mai înalte ale epocii sale, ducând astfel mai departe tradiţia realistă şi progresistă a picturii româneşti.” Necesitatea imperioasă de a reda adevărul l-a urmărit pe Iser încă de la începutul formării sale artistice, constituind o predilecţie personală şi nu o opţiune legată de adeziunea la un curent sau o mişcare artistică. Studiind la Academia Regală de Artă din München timp de cinci ani, între 1899 şi 1904, a putut constata nepotrivirea sa cu arta academică care se practica în şcoală, dar şi cu cea a secesionismului, în vogă în spaţiul german al acelei perioade. La întoarcerea în ţară începe să realizeze lucrări cu temă socială, care remarcate de directorul ziarului “Adevărul”, l-au recomandat pe Iser pentru o colaborare. Au urmat colaborări la revista “Furnica”, “Viaţa Românească” şi “Belgia Orientului”, desenele satirice ale lui Iser fiind primite cu apreciere de către cercurile intelectualilor. În mediul românesc apărea, în sfârşit, o artă care susţinea şi propaga idei, o artă conectată cu realităţile societăţii şi pusă în slujba dezvoltării acesteia.
Începând cu anul 1916, între temele lucrărilor sale apar oamenii din satele argeşene, aşa cum contemporanii au putut vedea în expoziţia deschisă în primăvara acelui an. Ionel Jianu scria despre ţăranii lui Iser, ”(...) văzuţi în stil de frescă monumentală, cu acea demnitate, cu acea amărăciune îngândurată şi acea vârtoşenie care exprimă sufletul lor chinuit şi forţa încordată ce mocneşte în ei, gata de a răbufni. Departe de orice amăgiri idilice, Iser aduce în aceste tablouri pecetea adevărului expresiv, redat în linii sintetice, colţuroase, energice, într-o masivitate de plan, ceea ce le subliniază aspectul decorativ”. Acel prim ciclu de compoziții dedicate țăranului avea să deschidă un subiect ce se înrudea într-o oarecare măsură cu apariția operelor cu inspirație orientalistă – țăranul dobrogean turc sau tătar. Chiar dacă cele două tipologii sunt evident individualizate, modul de relaționare din punct de vedere compozițional se va modela drept un tot unitar, operele vizând aceeași tărie estetică și forță monumentală indiferent de modelul folosit.
Această componentă stilistică este evidentă și în opera de față, care, chiar dacă pictată către finalul acestui ciclu dedicat țăranului român din perioada deceniului doi, se integrează figurativ subiectului general. Un exemplu evident este compoziția cu două turcoaice în interior (pictată în aceeași perioadă) care corespunde aceleiași scenografii, fapt ce evidențiază uzitarea unei “rețete” compoziționale. Interiorul și structura - verticala decorativă din partea stângă- compun un cadru excelent, fiind folosit și cu alte ocazii de Iser (vezi “Țărani”(MNAR), “Familie de tătari” (Licitația 65 Artmark, Tableaux Impressionnistes et Modernes, 2012, lot 1). Interesul pictorului pentru compoziția monumentală, fie ea reglementată de peisaj, personaje sau naturi statice este cea care justifică utilizarea unui limbaj constructiv unitar. Compoziția amintește de influența cezanniană, aprofundată prin contactul cu Derain, de la care preia atât maniera cvasi-constructivistă, dar și folosirea albului în realizarea gradațiilor.
În cazul operei noastre recunoaștem acel tipar al anilor 1915-1920 orânduit în conceperea uleiurilor și anume alegerea parcimonioasă a culorilor folosite. În trei-patru culori, modelate în game alternative, Iser reușește să transpună un motiv sărac cromatic, într-o pânză ce vădește un profund caracter plastic. Evident la această apariție intervine și influența modernistă, care, chiar dacă nu acaparează figurativul, coordonează totuși masivitatea planului și lipsa perspectivei. Trebuie amintită și prezența albului, care vine să întărească credința lui Iser ce stipula că policromia nu trebuie atinsă prin folosirea mai multor culori, ci prin atingerea unui efect policrom prin cât mai puține nuanțe. În ceea ce privește integrarea operei în tabloul realizat de Iser începând cu 1915, “Familie de țărani din Argeș” poate fi plasată, atât cronologic, cât și stilistic între “Țărani din Argeș”( colecția Ion Minulescu) și “Țăranii” din colecția Muzeului Național de Artă al României, completând o imagine memorabilă și imuabilă a țăranului în viziunea lui Iosif Iser (I.P.)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Muzeul de Artă al R.S.R., “Expoziția Retrospectivă Iser” (catalog), București, 1983
MIHALACHE, Marin, “Iser”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982
Dimenzije
width 99 cm
Opis
ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu brun, ISER, 1918
Izlasci
1918
PODRIJETLO
până în 1985, colecția Grigore Geamănu, jurist, decan al Facultății de Științe Juridice și Administrative din București, ambasador în Elveția (1959-1962), membru al Consiliului de Stat (1961-1967), ambasador în Turcia (1968-1971);
din anii '80, colecție privată bucureșteană.
