Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Ion Ţuculescu exprimă prin picturile sale căutări neîntrerupte ale raţiunii şi trăirii, ale artistului şi totodată ale omului de ştiinţă. Deprinzând pictura ca autodidact, Ţuculescu se exprimă prin manieră proprie în stil, tehnică şi surse de inspiraţie, fiind unul dintre cei mai pricepuţi în a surprinde spiritul timpului primordial si al locului prin motivele adoptate din folclor şi traduse în propria sa creaţie. În 1938 expune pentru prima dată la Ateneul Român; începând cu acest moment, artistul participă constant la expoziţii.
Operele lui Ţuculescu au fost primite cu entuziasm şi admiraţie atât în ţară, cât şi în străinătate. Prin intermediul expoziţiilor organizate postum în restul Europei şi în SUA, arta lui Ţuculescu s-a dovedit a satisface gustul publicului contemporan pentru geometrizare, simplitate, culoare pură şi decorativ. Mai mult decât atât, prin complexitatea de semnificaţii ce transpare din compoziţiile sale se depăşesc barierele impuse de rigorile artei, impresionând prin doza de spiritualitate intens emanată din recurenţa simbolului.
Ce suprinde referitor la acest pictor este că a fost biolog şi medic de pregătire, absolvind în 1936 Facultatea de Ştiinţe Naturale. În decursul vieţii, Ion Ţuculescu a depus totodată şi activitate ştiinţifică, publicând articole despre descoperiri de-ale sale în urma cercetărilor de laborator. În 1939 a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti cu distincţia ’magna cum laudae’, deşi nu a practicat medicina decât în scop umanitar şi la nevoie ca medic militar.
Se pare că această personalitate de seamă a vieţii culturale româneşti, om de mare erudiţie şi sensibilitate artistică, s-a angajat la o căutare permanentă a esenţei vieţii şi a trăirii - căutare ale cărei revelaţii au fost transpuse în creaţii artistice de mare impact şi forţă de expresie. Prin tablourile sale, Ţuculescu invită la împărtăşirea propriilor descoperiri întâlnite în drumul său, în care a pus sub lupă însuşi miezul naturii şi al existenței. Inspirat din arta populară, pictorul a folosit simboluri şi motive prin care s-a strecurat în adâncul primitivului şi l-a adus la lumină în propriul limbaj artistic, fiind un pictor „cult” prin excelenţă.
Împărtăşindu-şi viziunile prin formă şi culoare, Ţuculescu a fost considerat adesea expresionist de inspiraţie fauvistă prin coloristica abordată. Picturile sale aduc uneori cu imagini de ţesuturi şi celule văzute la microscop; între acestea se includ cu precădere cele din a treia perioadă de creaţie, denumită „simbolică” sau „totemică”. Pe de altă parte, din lucrări cum sunt cele din a doua perioadă – „folclorică” - transpar sau se suprapun stilizări şi zig-zag-uri din natură inspirate cu precădere din arta populară. Se resimt forţa şi tensiunea dramatică a tumultului creator din pensulaţie, textura rugoasă a materiei folosite şi dispunerea în compoziţie.
Indiferent de perioada de creaţie, compoziţiile sale capătă valenţe spirituale care sunt eliberate prin puterea de expresie a creatorului lor şi a interpretării acestuia. Ţuculescu s-a provocat pe sine în permanenţă pentru a fora în adâncurile cunoaşterii. Picturile sale cuprind şi depăşesc temporalitatea, sugerând inspiraţia de la însăşi sursa existenţei. Îmbinând ritualicul, primitivul şi căutările înverşunate ale unui savant, Ţuculescu exprimă un lirism în esenţă dramatic. Tablourile sale farmecă prin combinaţia de mistic şi natural, de zbarete între obiectiv prin gândire şi subiectiv prin instinct. De înaltă încărcătură spirituală, creaţiile reuşesc să redea o adevărată dezlănţuire de forţe creatoare în care timpul şi spaţiul se dezlânează fluid şi se încheagă în culoare, ritmicitate, geometrie şi mesaj.
Ochii demiurgului este o lucrare caracteristică pentru perioada folclorică - a doua perioadă de creaţie a pictorului, urmată de cea totemică/abstractă. Decorativul, coloristica, elementele stilizate preluate din natură prin filtrul artei populare, precum şi încadrarea geometrizată în compoziţie farmecă şi atrag privitorul într-o univers propriu redat de artistul creator semnat simplu TUC. Tonuri tomnatice de verde, cafeniu, cărămiziu, cu accente de galben şi roşu, se îmbină parcelat şi reliefează textura culorii, în aspectul ei scorţos. Culorile particularizează timpul şi spaţiul, evocând sugestiv un câmp întins pe timp de toamnă. Prin pensulaţia temperamentală lucrarea capătă dinamism; se crează senzaţia de convertire la ţesut viu.
Negrul profund folosit cu generozitate este tratat ca o culoare în sine. Acesta are funcţie constitutivă în compoziţie: conferă ritm, armonie, echilibru în raport cu restul de culori. Totodată, conferă severitate şi misticism, sugerând o temporalitate generică, precum cea a universului însuşi, de dinaintea timpului istoric. În încrustrarea de culori se îngână forme vii de frunze, care se conturează pe alocuri cu negru ca nişte ochi la pândă. În combinaţie cu şerpuirile de alb, precum şi petele vii de galben şi roşu din partea superioară a tabloului, negrul acceantuează dinamica translucidă şi caleidoscopică a lucrării.
Compoziţia este presărată cu prezenţe fantomatice de păsări stilizate şi zig-zaguri trasate în alb. Un alt element natural conturat cu alb in colţul din dreapta jos este stilizarea unui fluture. Acesta apare ca într-un schiţă a structurii naturii, ca şi cum s-ar fi încercat redarea unui schelet din viscerele timpului şi ale pâmântului. Fluturele apare ca simbol al metamorfozei şi schimbării, al creaţiei şi a frumosului, dar şi al plutirii efemere. Prin poziţionarea sa în compoziţie, fluturele pare a reprezenta o emblemă a picturii, însăşi însufleţirea acesteia.
Ceea ce impresionează prin recurenţa în compoziţie sunt frunzele ca nişte ochi, care abundă prin încarnarea lor în textura păstoasă, robustă şi severă a lucrării, redând simbolic o prezenţă de pretutindeni. Spiritualitatea transpare din paralelismul şi intersectarea de priviri: cele încrustate organic în tablou, iluminate în oglindirea privirii celui de admiră, simte şi cercetează tabloul semnat TUC.
Literatura
BAKONSKY, A.E. – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
COMARNESCU, Petru – Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.
VLASIU, Ion – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966.
Dimenzije
width 60 cm
Opis
ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu negru, TUC
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Ion Ţuculescu exprimă prin picturile sale căutări neîntrerupte ale raţiunii şi trăirii, ale artistului şi totodată ale omului de ştiinţă. Deprinzând pictura ca autodidact, Ţuculescu se exprimă prin manieră proprie în stil, tehnică şi surse de inspiraţie, fiind unul dintre cei mai pricepuţi în a surprinde spiritul timpului primordial si al locului prin motivele adoptate din folclor şi traduse în propria sa creaţie. În 1938 expune pentru prima dată la Ateneul Român; începând cu acest moment, artistul participă constant la expoziţii.
Operele lui Ţuculescu au fost primite cu entuziasm şi admiraţie atât în ţară, cât şi în străinătate. Prin intermediul expoziţiilor organizate postum în restul Europei şi în SUA, arta lui Ţuculescu s-a dovedit a satisface gustul publicului contemporan pentru geometrizare, simplitate, culoare pură şi decorativ. Mai mult decât atât, prin complexitatea de semnificaţii ce transpare din compoziţiile sale se depăşesc barierele impuse de rigorile artei, impresionând prin doza de spiritualitate intens emanată din recurenţa simbolului.
Ce suprinde referitor la acest pictor este că a fost biolog şi medic de pregătire, absolvind în 1936 Facultatea de Ştiinţe Naturale. În decursul vieţii, Ion Ţuculescu a depus totodată şi activitate ştiinţifică, publicând articole despre descoperiri de-ale sale în urma cercetărilor de laborator. În 1939 a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti cu distincţia ’magna cum laudae’, deşi nu a practicat medicina decât în scop umanitar şi la nevoie ca medic militar.
Se pare că această personalitate de seamă a vieţii culturale româneşti, om de mare erudiţie şi sensibilitate artistică, s-a angajat la o căutare permanentă a esenţei vieţii şi a trăirii - căutare ale cărei revelaţii au fost transpuse în creaţii artistice de mare impact şi forţă de expresie. Prin tablourile sale, Ţuculescu invită la împărtăşirea propriilor descoperiri întâlnite în drumul său, în care a pus sub lupă însuşi miezul naturii şi al existenței. Inspirat din arta populară, pictorul a folosit simboluri şi motive prin care s-a strecurat în adâncul primitivului şi l-a adus la lumină în propriul limbaj artistic, fiind un pictor „cult” prin excelenţă.
Împărtăşindu-şi viziunile prin formă şi culoare, Ţuculescu a fost considerat adesea expresionist de inspiraţie fauvistă prin coloristica abordată. Picturile sale aduc uneori cu imagini de ţesuturi şi celule văzute la microscop; între acestea se includ cu precădere cele din a treia perioadă de creaţie, denumită „simbolică” sau „totemică”. Pe de altă parte, din lucrări cum sunt cele din a doua perioadă – „folclorică” - transpar sau se suprapun stilizări şi zig-zag-uri din natură inspirate cu precădere din arta populară. Se resimt forţa şi tensiunea dramatică a tumultului creator din pensulaţie, textura rugoasă a materiei folosite şi dispunerea în compoziţie.
Indiferent de perioada de creaţie, compoziţiile sale capătă valenţe spirituale care sunt eliberate prin puterea de expresie a creatorului lor şi a interpretării acestuia. Ţuculescu s-a provocat pe sine în permanenţă pentru a fora în adâncurile cunoaşterii. Picturile sale cuprind şi depăşesc temporalitatea, sugerând inspiraţia de la însăşi sursa existenţei. Îmbinând ritualicul, primitivul şi căutările înverşunate ale unui savant, Ţuculescu exprimă un lirism în esenţă dramatic. Tablourile sale farmecă prin combinaţia de mistic şi natural, de zbarete între obiectiv prin gândire şi subiectiv prin instinct. De înaltă încărcătură spirituală, creaţiile reuşesc să redea o adevărată dezlănţuire de forţe creatoare în care timpul şi spaţiul se dezlânează fluid şi se încheagă în culoare, ritmicitate, geometrie şi mesaj.
Ochii demiurgului este o lucrare caracteristică pentru perioada folclorică - a doua perioadă de creaţie a pictorului, urmată de cea totemică/abstractă. Decorativul, coloristica, elementele stilizate preluate din natură prin filtrul artei populare, precum şi încadrarea geometrizată în compoziţie farmecă şi atrag privitorul într-o univers propriu redat de artistul creator semnat simplu TUC. Tonuri tomnatice de verde, cafeniu, cărămiziu, cu accente de galben şi roşu, se îmbină parcelat şi reliefează textura culorii, în aspectul ei scorţos. Culorile particularizează timpul şi spaţiul, evocând sugestiv un câmp întins pe timp de toamnă. Prin pensulaţia temperamentală lucrarea capătă dinamism; se crează senzaţia de convertire la ţesut viu.
Negrul profund folosit cu generozitate este tratat ca o culoare în sine. Acesta are funcţie constitutivă în compoziţie: conferă ritm, armonie, echilibru în raport cu restul de culori. Totodată, conferă severitate şi misticism, sugerând o temporalitate generică, precum cea a universului însuşi, de dinaintea timpului istoric. În încrustrarea de culori se îngână forme vii de frunze, care se conturează pe alocuri cu negru ca nişte ochi la pândă. În combinaţie cu şerpuirile de alb, precum şi petele vii de galben şi roşu din partea superioară a tabloului, negrul acceantuează dinamica translucidă şi caleidoscopică a lucrării.
Compoziţia este presărată cu prezenţe fantomatice de păsări stilizate şi zig-zaguri trasate în alb. Un alt element natural conturat cu alb in colţul din dreapta jos este stilizarea unui fluture. Acesta apare ca într-un schiţă a structurii naturii, ca şi cum s-ar fi încercat redarea unui schelet din viscerele timpului şi ale pâmântului. Fluturele apare ca simbol al metamorfozei şi schimbării, al creaţiei şi a frumosului, dar şi al plutirii efemere. Prin poziţionarea sa în compoziţie, fluturele pare a reprezenta o emblemă a picturii, însăşi însufleţirea acesteia.
Ceea ce impresionează prin recurenţa în compoziţie sunt frunzele ca nişte ochi, care abundă prin încarnarea lor în textura păstoasă, robustă şi severă a lucrării, redând simbolic o prezenţă de pretutindeni. Spiritualitatea transpare din paralelismul şi intersectarea de priviri: cele încrustate organic în tablou, iluminate în oglindirea privirii celui de admiră, simte şi cercetează tabloul semnat TUC.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
BAKONSKY, A.E. – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972.
COMARNESCU, Petru – Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.
VLASIU, Ion – Ion Ţuculescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966.