Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G.D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efectul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găzduia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Ciucurencu, cu o vocaţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru preocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante.
După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări constante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei sale. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictural rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupare specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din istoria poporului, peisajele industriale şi scenele de muncă din fabrici şi de pe ogoare. Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării realului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţişate.
De la Pallady, Ciucurencu a preluat anumite reguli de compunere a naturilor statice, precum şi respectul pentru ordine şi rigoare geometrizată în compunerea tabloului, menită să înfrâneze elanurile debordante. De la marii colorişti români, Luchian, Petraşcu, Tonitza, a învăţat în special că pictura nu trebuie concepută ca pe un mesaj al intelectului, cât mai degrabă, ca pe unul al emoţiei artistice resimţite în faţa fenomenelor vieţii. După ce traversează o etapă constructivistă, Ciucurencu se dezlănţuie într-o explozie de culoare şi îşi îngăduie libertatea celor mai îndrăzneţe combinaţii, intrând în faza sa de maximă jubilare coloristică, despre care vorbea criticul Radu Bogdan în 1947, referindu-se la raportul dintre culoare şi obiect: ”asistăm la o inversiune de roluri: obiectul aparţine culorii, şi nu culoarea obiectului”. Altfel spus, ”pictura lui Ciucurencu porneşte de la senzaţie. O simplă pată de culoare care a impresionat retina pictorului, continuând să obsedeze câmpul lui vizual, devine punctul de plecare al unui întreg tablou”.
”Natură statică cu flori de primăvară” afirmă preocuparea pictorului de a investi culoarea cu capacitatea de a sugera forma în mod material. Culorile pe care le foloseşte aici sunt cele la care recurge în mod constant în naturile sale moarte, într-o intensitate moderată, izvorâtă din trăirea sa lirică în faţa motivului. Armonii de brun, albastru deschis şi verde, în diferite consistenţe de pastă şi opacităţi, tind către un acord decorativ, fără a se îndepărta însă de la concordanţa cu realitatea.
Literatura
DEAC, Mircea,”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1978
GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994
JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de stat pentru Literatură și Artă, 1958
OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962
Opis
ulei pe carton, semnat dreapta jos, în monogramă, cu alb, AC
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G.D. Mirea și Camil Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efectul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris, ia contact mai întâi cu Academia Julian şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote (1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ajuns în Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găzduia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Ciucurencu, cu o vocaţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru preocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care, deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante.
După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări constante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei sale. Operele primei sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictural rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. După anii 1946-1947, pictura sa începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupare specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din istoria poporului, peisajele industriale şi scenele de muncă din fabrici şi de pe ogoare. Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării realului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţişate.
De la Pallady, Ciucurencu a preluat anumite reguli de compunere a naturilor statice, precum şi respectul pentru ordine şi rigoare geometrizată în compunerea tabloului, menită să înfrâneze elanurile debordante. De la marii colorişti români, Luchian, Petraşcu, Tonitza, a învăţat în special că pictura nu trebuie concepută ca pe un mesaj al intelectului, cât mai degrabă, ca pe unul al emoţiei artistice resimţite în faţa fenomenelor vieţii. După ce traversează o etapă constructivistă, Ciucurencu se dezlănţuie într-o explozie de culoare şi îşi îngăduie libertatea celor mai îndrăzneţe combinaţii, intrând în faza sa de maximă jubilare coloristică, despre care vorbea criticul Radu Bogdan în 1947, referindu-se la raportul dintre culoare şi obiect: ”asistăm la o inversiune de roluri: obiectul aparţine culorii, şi nu culoarea obiectului”. Altfel spus, ”pictura lui Ciucurencu porneşte de la senzaţie. O simplă pată de culoare care a impresionat retina pictorului, continuând să obsedeze câmpul lui vizual, devine punctul de plecare al unui întreg tablou”.
”Natură statică cu flori de primăvară” afirmă preocuparea pictorului de a investi culoarea cu capacitatea de a sugera forma în mod material. Culorile pe care le foloseşte aici sunt cele la care recurge în mod constant în naturile sale moarte, într-o intensitate moderată, izvorâtă din trăirea sa lirică în faţa motivului. Armonii de brun, albastru deschis şi verde, în diferite consistenţe de pastă şi opacităţi, tind către un acord decorativ, fără a se îndepărta însă de la concordanţa cu realitatea.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
