26. Bretonă la Brolle [1881-1885]

Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838 în satul Pitaru, în sudul Carpaţilor Meridionali. În 1848 îl găsim ucenic în atelierul lui Anton Chladek, pictor şi miniaturist ceh de notorietate în Valahia, cunoscut pentru portretele sale oficiale. În 1853 pictează icoane şi fresce pentru mai multe biserici, iar în 1858 decorează în frescă mănăstirea Agapia. 1861 este anul în care atrage atenţia lui Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, cel care îi va obţine o bursă de studii în Franţa, pe o perioadă de cinci ani. În 1862 intră în atelierului lui Charles Gleyre şi este admis la École de Beaux-Arts, în atelierul lui Sébastien Cornu. În august se întoarce la Bucureşti. Anul următor, în iulie, îl găsim la Barbizon. În vara anului 1864 revine în Bucureşti, după care în toamnă, pleacă din nou spre Barbizon. În 1865 şi 1866 se mută între Paris şi Barbizon, rămânând în Franţa după 1 octombrie, dată la care bursa sa ia sfârşit. În 1867 prezintă 7 tablouri la Expoziţia Universală de la Paris, iar în mai se întoarce în România. Anul următor, Napoleon al III-lea cumpără din expoziţia deschisă la hotelul Siron de Barbizon, lucrarea “Flori de măr”, iar alte două lucrări sunt expuse la Salonul din Paris. În 1869 expune din nou la Salon, iar în mai îl găsim la Bucureşti, unde începe să fie cunos­cut şi apreciat în unele cercuri de intelectuali. În 1870 expune în vitrina magazinului de muzică Alex Gebauer, iar în vară prezintă, timp de o lună, 26 de pânze la Expoziţia Artiştilor în Viaţă din Bucureşti.Anul următor călătoreşte pe Valea Prahovei. În 1872 expune alte două pânze în vitrina Gebauer şi se alătură “Societăţii Amicilor Belelor-Arte”, a cărei primă expoziţie, deschisă în ianuarie 1873, prezintă 146 de lucrări de-ale lui Grigorescu, cele mai multe pictate la Barbizon, alături de numeroase lucrări ale şcolilor europene. Acesta a fost traseul lui Grigorescu până la confirmare, până la celebritate am putea spune. Următoarele trei decenii avea să devină țelul în pictura românească, avea să fie urmărit, analizat, criticat și dezbătut, devenind pas cu pas un simbol. Chiar dacă mijlocul anilor 1870 marca un apogeu și totodată împământenirea numelui său în modernitatea românească, cariera lui Grigorescu avea să cunoască un deceniu mult mai valoros în anii 1880, atunci când paleta sa ajunge la maturitate. Expunea la Salonul de la Paris din 1882 pictura “Un colţ din atelierul meu”, pentru ca în anii ce urmau să lucreze la Paris, Brolle şi Vitré. În 1885 organizează o expoziţie personală cu 47 de lucrări într-una din sălile societăţii artistice şi literare “Club Intim” din Bucureşti. Un an mai târziu are loc o nouă expoziţie, cu 18 lucrări, din nou la “Intim Club”. Opera de față apare astfel în acest contex. Ușor de plasat în perioada 1880 – 1885, opera se devoalează estetic în special prin prisma manierei tipice perioadei. Pensulația ce abundă în culoarea, tratată afectiv în tonuri puternice (verdele crud, albastrul marin), încadrarea subiectului în pagină și preponderența acestuia în raport cu peisajul, dar și pictarea unui motiv atât de specific în contextul grigorescian sunt doar câteva din elementele compoziționale ce încadrează opera în perioada amintită mai sus. Punctul central al operei de față, reprezentat de personajul feminin, este în primul rând sursa de organizare a spațiului, drept urmare apariția acestuia definește caracterul coerent al construcției imaginii. Calitatea vizuală este însă oferită de măiestria lui Grigorescu, care reușește să încarce personajul de narațiune, transformând instanța exact după preceptele moderne. În ceea ce privește modelul, Grigorescu pare a folosi același personaj feminin ca în compoziția „Țărăncuță în vie” din colecția Muzeului Național al României. În fapt, chiar și locul în care personajele sunt plasate par să ne îndrepte către grădinile suburbiei Brolle, locuri pe care Grigorescu le parcurge în repetate rânduri între anii 1882-1884. Aceeași perspectivă și atmosferă vie și dominată de natură și lumină o regăsim și în „Bătrâna la Brolle”, MNAR, inv. 3348, fapt ce ne îndreptățește să plasăm și opera de față în aceleași locuri, poate nu atât după specificațiile zonei - greu de localizat exact - ci mai ales după manieră și pensulație, atât de individualizate în pictura acelor ani.

Literatura

Remus Niculescu, “Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog” de, Muzeul de artă al Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957 G.Oprescu, Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani, Bucuresti, ed.Meridiane, 1970 A.Vlahuţă, “Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910 Ioana Vlasiu, coordonator, “Nicolae Grigorescu şi modernitatea”, Institutul de Istoria Artei “G.Oprescu” al Academiei Române, București, ed.Domino, 2008

Dimenzije

width 46 cm, height 32 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu roșu, "Grigorescu"

Informacije o istraživanju

începutul sec. XX, colecția Constantin C. Orghidan (1874-1944), inginer metalurgist, colecționar, pasionat arheolog, numismat și membru de onoare al Academiei Române; Colecția Constantin Orghidan din cadrul Bibliotecii Academiei Române este cel mai important ansamblu numismatic realizat vreodată în România de un colecționar, conținând peste 10.000 de artefacte (monede, sigilii, medalii, bijuterii și artefacte antice), printre care și a cincea Camee din lume ca mărime; a doua jumătate a anilor ’20, oferit cadou de către Constantin Orghidan colonelului și economistului William Smith Culbertson (1884-1966), ambasador al Americii în România între 1925-1928; până la vânzarea actuală, colecția familiei Culbertson.

Izlasci

1881-1885

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.