92. Chioggia

Născut la Giurgiu, în 1883, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea profesorilor George Demetrescu Mirea şi Hipolit Strâmbulescu, la pictură şi Dimitrie Serafim, la desen. Stilul lui Nicolae Dărăscu este puternic influenţat, pe parcursul stagiilor de studiu la Paris, de impresionişti şi neoimpresionişti. În anul 1906, pleacă cu o bursă de studiu la Paris, unde frecventează Academia Julian şi studiază cu Jean Paul Laurens. Atras de noua pictură franceză, Dărăscu vizitează colecţiile, muzeele şi expoziţiile pariziene, frecventează ateliere şi lucrează în spirit impresionist. În anul 1907, este admis la Académie des Beaux-Arts, în atelierul lui Luc Oliver Merson. Dărăscu va prefera însă studiul după natură normelor academice, motiv pentru care va călători în luminoasa Bretanie, unde se va stabili ulterior pentru o perioadă, la Saint-Tropez. Apropierea de curentul neoimpresionist se observă în maniera de aşternere a culorii în tuşe divizate, însă în cazul lui Dărăscu, nu se va ajunge niciodată la o rigoare geometrică atât de mare precum cea din lucrările lui Signac. Limbajul pictural deprins de Dărăscu prin apropierea de nucleul artistic francez, este unul care nu întrerupe raporturile cu tradiţiile artei româneşti. Recunoaşterea vine însă în 1914, atunci când pictorul Ştefan Luchian îl invită să expună la Sala Esarcu de la Ateneu, lucrările realizate în urma călătoriilor sale la Veneţia (Chioggia), Coasta de Azur, Saint Tropez, Paris, dar şi din Vlaici, unde fusese invitat de faimosul colecţionar Alexandru Bogdan Piteşti. Nicolae Dărăscu a încercat să introducă noile idei aduse în prim plan de arta impresionistă şi neoimpresionistă, în mediul artistic românesc. În 1917, împreună cu Camil Ressu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Dimitrie Paciurea şi Cornel Medrea, înfiinţează la Iaşi, Asociaţia „Arta Română”, care considera că arta românească ar trebui să fie deschisă noilor principii estetice care transformaseră arta apuseană. În jurul „Artei Româneşti” s-a format un climat cultural receptiv şi conectat la sfera de idei a artei occidentale, care a stimulat creaţia artistică în anii de după primul război. Evoluţia postbelică a operei lui Dărăscu îi confirmă succesul pe care l-a cunoscut încă de la debut, poziţionat întotdeauna în cele mai favorabile contexte, cariera sa culminând cu numirea în funcţia de profesor la Şcoala de Arte Frumoase, iar în anii ’40, cu unanima apreciere a operei sale. Lucrările sale au fost aproape întotdeauna bine primite de către critica de artă, în epocă. Barbu Brănişteanu vorbeşte şi de posibile ecouri foviste, sensibile în lucrările sale, curent la dezvolaterea căruia asistase la Paris şi care venise ca reacţie la disoluţia impresionistă şi metodica neoimpresionistă, practicând „deformarea subiectivă” şi exaltarea violentă a culorii. Se pare că Dărăscu devine, în timp, atras de expresivitatea plastică matissiană şi preia sugestii primite dinspre fovi, reducându-şi paleta la roşu, galben, albastru şi verde, ce aveau doar ele să redea, juxtapuse, armonii cromatice de mare subtilitate.„... cu opera lui Dărăscu, pictura românească modernă, adusă la maturitate prin inspiratele penele mânuite de Grigorescu, Andreescu şi Luchian, şi-a dovedit, odată mai mult, vigoarea, rostind cu francheţe mesajul său de neconfundat. Asimilând şi prelucrând mijloacele de expresie ale impresionismului şi neoimpresionismului, pictura lui Dărăscu a rămas credincioas sieşi – altfel zis, a rămas legată de tradiţiile picturii româneşti”.

Literatura

COMARNESCU, Petru, „Curente în arta românească modernă a sec. XX. Stilistica lui Petraşcu, Pallady şi Dărăscu”, “Arta plastică”, nr. 1, 1966 CONSTANTINESCU, Paula; Clonaru, Hariton, Catalogul expoziţiei „N. Dărăscu”, MNAR,1966 DRAGUŢ, Vasile, „Nicolae Dărăscu”, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1966 FLOREA, Vasile, „Mică enciclopedie de artă universală”, Ed. Rao, Bucureşti, 2000 IONESCU, Radu, „Nicolae Dărăscu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987 OPRESCU, George, „Manual de istoria artei. Realismul. Impresiomismul”, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1986 PĂULEANU, Doina, „Pictori români la Balcic”, Monitorul oficial, Bucureşti, 2008

Opis

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roşu, Dărăscu

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.