Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Ştefan Popescu rămâne în peisajul artei româneşti interbelic ca una dintre figurile reprezentative, remarcându-se prin individualitatea artistică proeminentă, cu deosebite calităţi de desenator, ce au făcut să fie preţuit atât de colegii de breaslă ori de cunoscătorii de artă ai vremii sale, cât şi de posteritate.
Considerând sutele de desene, acuarele şi pânze, opera lui Ştefan Popescu surprinde prin unitatea artistică, în care atributele „cumpătat”, „echilibrat”, „clar” îşi regăsesc corespondențele în personalitatea artistului şi în liniştea acordurilor în care s-a format. Din universul creaţiei acestuia se desprinde efortul continuu al artistului de a se desăvârşi pe sine în opera sa, ţinând cont de fiecare dată de desen, de compoziţie şi de culoare şi conferind subiectelor sale o adevărată trăinicie.
Fie dealurile, fie câmpiile româneşti, văile ori cerul înalt, întinderile mării albastre ori porturile în care domnesc bărcile la înserat, toate îşi găsesc în Ştefan Popescu un adevărat interpret. Atras, în călătoriile sale în ţară ori peste hotare, de acele motive guvernate de linişte, unde umbra se află într-un echilibru just cu lumina, pictorul român a căutat de fiecare dată efectul atmosferei de mister pe care aceste locuri i-l puteau oferi, o viziune artistică ce se regăseşte, pe de o parte în natura preponderent romantică a pictorului, iar pe de altă parte în natura impresionismului german, dominat de veridicitatea motivului, de calmul atmosferei reprezentate, caracteristici pe care artistul român şi le-a desăvârşit în timpul studiilor müncheneze.
Peregrin neostenit, s-a oprit, asemenea lui Dărăscu şi Petraşcu, la frumuseţea porturilor din Chioggia şi a canalurilor veneţiene, pe care le transpune în pânzele sale cu măiestria artistului dintre cele două războaie, credincios vechilor şi sănătoaselor noastre tradiţii, respingând cu ardoare tot ceea ce putea fi pus sub semnul superficialităţii şi al improvizaţiei şi rămânând în acea optică a unei atitudini de rectitudine şi sinceritate.
„Înserare peste Chioggia” prezintă imaginea portului italian sub efectul luminii liniştite de la apusul soarelui, în care străjuiesc, maiestoase, siluetele bărcilor abia întoarse din largul mării. Prim planul compoziţiei este dominat de accentele puternice ale catargelor şi pânzelor bărcilor ce ne introduc la o oarecare distanţă într-un alt registru în care abia se întrezăreşte silueta unui oraş, o apariţie în tonuri delicate şi tuşe largi, cărora li se contrapune doar materialitatea cerului înalt. Virtuozitatea desenului se resimte sub accentele de roşu ale bărcilor, în timp ce funiile catargelor sunt sugerate prin linii subtile de culoare neagră.
Impresia generală pe care o trezeşte opera „Înserare peste Chioggia”, în fiecare dintre privitori, este aceea a unei atmosfere lirice pe care o regăsim aproape în totalitate în poezia lui Cincinat Pavelescu, a cărei „Călătorul” ne prezintă „Marea, câmp de apă clară, e oglindă strălucită. / O sărută albul lunii argintând-o până-n fund / Și sub vasul ce plutește peste unda adormită / Se înalță câte-un vuiet melancolic și profund. / Feeria poleiește funii, punte și catarge. / Vasul pare o nălucă pe al apelor cristal”.
Coloritul pânzelor lui Ştefan Popescu este una dintre cele mai plăcute caracteristici ale universului acestuia, armonii ce se regăsesc şi în opera prezentă. Nuanţele luminoase de galben şi griuri încălzite de acesta, se contopesc uşor cu tonurile de griuri străbătute de accentele de roşu de culoarea purpurei, distribuite pe întreaga suprafaţă picturală, conferind operei artistului prospeţimea şi originalitatea lucrărilor pentru care a fost atât de îndrăgit de însăşi Regina Maria a României şi ale cărui opere se conservă şi astăzi în colecţia Casei Regale a României şi a Muzeului Peleş. (M.N.)
Literatura
„Ştefan Popescu”, Catalog, Ed. Standard Graphica, 1947
OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958
OPRESCU, George, „Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966
PĂULEANU, Doina, „Singularitate şi reconstrucţie imaginară. Pictori români în Bretania (1876 – 1940)”, Ed. Arcade, Bucureşti, 2010
Dimenzije
width 64 cm, height 50 cm
Opis
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu negru, St. Popescu, (19)24
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Ştefan Popescu rămâne în peisajul artei româneşti interbelic ca una dintre figurile reprezentative, remarcându-se prin individualitatea artistică proeminentă, cu deosebite calităţi de desenator, ce au făcut să fie preţuit atât de colegii de breaslă ori de cunoscătorii de artă ai vremii sale, cât şi de posteritate.
Considerând sutele de desene, acuarele şi pânze, opera lui Ştefan Popescu surprinde prin unitatea artistică, în care atributele „cumpătat”, „echilibrat”, „clar” îşi regăsesc corespondențele în personalitatea artistului şi în liniştea acordurilor în care s-a format. Din universul creaţiei acestuia se desprinde efortul continuu al artistului de a se desăvârşi pe sine în opera sa, ţinând cont de fiecare dată de desen, de compoziţie şi de culoare şi conferind subiectelor sale o adevărată trăinicie.
Fie dealurile, fie câmpiile româneşti, văile ori cerul înalt, întinderile mării albastre ori porturile în care domnesc bărcile la înserat, toate îşi găsesc în Ştefan Popescu un adevărat interpret. Atras, în călătoriile sale în ţară ori peste hotare, de acele motive guvernate de linişte, unde umbra se află într-un echilibru just cu lumina, pictorul român a căutat de fiecare dată efectul atmosferei de mister pe care aceste locuri i-l puteau oferi, o viziune artistică ce se regăseşte, pe de o parte în natura preponderent romantică a pictorului, iar pe de altă parte în natura impresionismului german, dominat de veridicitatea motivului, de calmul atmosferei reprezentate, caracteristici pe care artistul român şi le-a desăvârşit în timpul studiilor müncheneze.
Peregrin neostenit, s-a oprit, asemenea lui Dărăscu şi Petraşcu, la frumuseţea porturilor din Chioggia şi a canalurilor veneţiene, pe care le transpune în pânzele sale cu măiestria artistului dintre cele două războaie, credincios vechilor şi sănătoaselor noastre tradiţii, respingând cu ardoare tot ceea ce putea fi pus sub semnul superficialităţii şi al improvizaţiei şi rămânând în acea optică a unei atitudini de rectitudine şi sinceritate.
„Înserare peste Chioggia” prezintă imaginea portului italian sub efectul luminii liniştite de la apusul soarelui, în care străjuiesc, maiestoase, siluetele bărcilor abia întoarse din largul mării. Prim planul compoziţiei este dominat de accentele puternice ale catargelor şi pânzelor bărcilor ce ne introduc la o oarecare distanţă într-un alt registru în care abia se întrezăreşte silueta unui oraş, o apariţie în tonuri delicate şi tuşe largi, cărora li se contrapune doar materialitatea cerului înalt. Virtuozitatea desenului se resimte sub accentele de roşu ale bărcilor, în timp ce funiile catargelor sunt sugerate prin linii subtile de culoare neagră.
Impresia generală pe care o trezeşte opera „Înserare peste Chioggia”, în fiecare dintre privitori, este aceea a unei atmosfere lirice pe care o regăsim aproape în totalitate în poezia lui Cincinat Pavelescu, a cărei „Călătorul” ne prezintă „Marea, câmp de apă clară, e oglindă strălucită. / O sărută albul lunii argintând-o până-n fund / Și sub vasul ce plutește peste unda adormită / Se înalță câte-un vuiet melancolic și profund. / Feeria poleiește funii, punte și catarge. / Vasul pare o nălucă pe al apelor cristal”.
Coloritul pânzelor lui Ştefan Popescu este una dintre cele mai plăcute caracteristici ale universului acestuia, armonii ce se regăsesc şi în opera prezentă. Nuanţele luminoase de galben şi griuri încălzite de acesta, se contopesc uşor cu tonurile de griuri străbătute de accentele de roşu de culoarea purpurei, distribuite pe întreaga suprafaţă picturală, conferind operei artistului prospeţimea şi originalitatea lucrărilor pentru care a fost atât de îndrăgit de însăşi Regina Maria a României şi ale cărui opere se conservă şi astăzi în colecţia Casei Regale a României şi a Muzeului Peleş. (M.N.)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
„Ştefan Popescu”, Catalog, Ed. Standard Graphica, 1947
OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958
OPRESCU, George, „Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966
PĂULEANU, Doina, „Singularitate şi reconstrucţie imaginară. Pictori români în Bretania (1876 – 1940)”, Ed. Arcade, Bucureşti, 2010
Dimenzije
width 64 cm, height 50 cm
Opis
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu negru, St. Popescu, (19)24
