Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Viziunea realistă și statutul proclamat de ”pictor cu tendințe preferând pictura socială”, au făcut din opera lui Octav Băncilă una definită prioritar de mesaj. Combătut la momentul în care era profesor la Belle-Arte din Iași de studenții Băeșu și Băncilă pentru lipsa de interes față de pictura în plein-air, Băncilă propusese la momentul propriei studenții înlocuirea ”rețetelor de atelier” cu tendința spre materializarea realității.
Student precoce, la doar 15 ani Băncilă s-a înscris la Școala de Belle Arte din Iași, la clasa profesorilor C. D . Stahi și Panaiteanu Bardasare, cel ce l-a îndrumat spre Academia de Artă din Munchen unde rămâne până în 1898. Pictorul s-a conformat programului academiei, curentele moderniste prezentând puțin interes pentru structura sa artistică.
Adept și promotor al artei cu mesaj social, pentru pictor valoarea estetică se plasa într-un plan secund. Cu toate acestea Băncilă este ”pictorul unui moment reprezentativ, al unei stări speciale, surprinsă rar, excepțional”, care lucrează ”cu o spontaneitate impulsivă”. Deși aceste coordonate ale stilului au fost identificate ca definitorii modului în care sunt surprinse personajele în compozițiile sau portretele sale, maniera nu este străină nici de peisajele sale.
Ruxandra Dreptu remarca în monografia dedicată pictorului numărul mic de peisaje care s-au transmis posteriorității. Folosit mai ales ca ”ambianță”, peisajul nu a fost gândit de pictor ca un gen de sine stătător ci a dobândit statutul în urma a varii sinteze. Tematica rurală fusese aleasă ca matrice a spiritualității românești și pe linia lui Courbet sau Millet, era folosită în peisaj pentru a da un cadru portretizării țăranilor.
Băncilă are însă ”bucuria de a picta”, de aceea în fața peisajelor rurale, tipic românești el caută să-și adecveze limbajul pictural. Nu a renunțat la consistența pastei, așezată în straturi succesive care mineralizează peisajul, dar a regăsit în acest gen minuțiozitatea detaliului practicat în portret. Paleta nu se deschide, dar culorile devin mai luminoase, folosinduse de alburi și de tonalități diferite.
Casele țărănești par încremenite nu doar din cauza abundenței de pastă, ci și a dominantei de brun și ocru. Contrastul dintre prim-planul dominat de arhitectura lor înconjurată de vegetația redată în tonalități închise indică surprinderea peisajului la momentul amurgului. Cerul limpezit filtrează peisajul din fundal, dealul întrezărit devenind albastru. Accente din lumina care se stinge încet, crează jocuri sugestive pe unul din pereții casei și poleiește coroana unuia dintre copaci.
Preocuparea pentru realismul redării îl face pe pictor sensibil la schimbările pe care lumina le aduce peisajului, pe care le traduce în manieră proprie. Se folosește de accente de tonalități și pentru a materializa cei doi dovleci ce se pierd la prima vedere în simfonia de ocru care redă pământul din ceea ce pare curtea gospodăriei.
În opera lui Băncilă tematica rurală cu toate avatarurile sale se opune mediului urban, decadent, pe care pictorul alege să îl redea doar în scop progresist, atacând subiecte din viața locuitorilor de la periferie, în care peisajul are un loc de secundar.
ulei pe pânză, semnat dreapta sus, cu roşu, Octav Băncilă
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Viziunea realistă și statutul proclamat de ”pictor cu tendințe preferând pictura socială”, au făcut din opera lui Octav Băncilă una definită prioritar de mesaj. Combătut la momentul în care era profesor la Belle-Arte din Iași de studenții Băeșu și Băncilă pentru lipsa de interes față de pictura în plein-air, Băncilă propusese la momentul propriei studenții înlocuirea ”rețetelor de atelier” cu tendința spre materializarea realității.
Student precoce, la doar 15 ani Băncilă s-a înscris la Școala de Belle Arte din Iași, la clasa profesorilor C. D . Stahi și Panaiteanu Bardasare, cel ce l-a îndrumat spre Academia de Artă din Munchen unde rămâne până în 1898. Pictorul s-a conformat programului academiei, curentele moderniste prezentând puțin interes pentru structura sa artistică.
Adept și promotor al artei cu mesaj social, pentru pictor valoarea estetică se plasa într-un plan secund. Cu toate acestea Băncilă este ”pictorul unui moment reprezentativ, al unei stări speciale, surprinsă rar, excepțional”, care lucrează ”cu o spontaneitate impulsivă”. Deși aceste coordonate ale stilului au fost identificate ca definitorii modului în care sunt surprinse personajele în compozițiile sau portretele sale, maniera nu este străină nici de peisajele sale.
Ruxandra Dreptu remarca în monografia dedicată pictorului numărul mic de peisaje care s-au transmis posteriorității. Folosit mai ales ca ”ambianță”, peisajul nu a fost gândit de pictor ca un gen de sine stătător ci a dobândit statutul în urma a varii sinteze. Tematica rurală fusese aleasă ca matrice a spiritualității românești și pe linia lui Courbet sau Millet, era folosită în peisaj pentru a da un cadru portretizării țăranilor.
Băncilă are însă ”bucuria de a picta”, de aceea în fața peisajelor rurale, tipic românești el caută să-și adecveze limbajul pictural. Nu a renunțat la consistența pastei, așezată în straturi succesive care mineralizează peisajul, dar a regăsit în acest gen minuțiozitatea detaliului practicat în portret. Paleta nu se deschide, dar culorile devin mai luminoase, folosinduse de alburi și de tonalități diferite.
Casele țărănești par încremenite nu doar din cauza abundenței de pastă, ci și a dominantei de brun și ocru. Contrastul dintre prim-planul dominat de arhitectura lor înconjurată de vegetația redată în tonalități închise indică surprinderea peisajului la momentul amurgului. Cerul limpezit filtrează peisajul din fundal, dealul întrezărit devenind albastru. Accente din lumina care se stinge încet, crează jocuri sugestive pe unul din pereții casei și poleiește coroana unuia dintre copaci.
Preocuparea pentru realismul redării îl face pe pictor sensibil la schimbările pe care lumina le aduce peisajului, pe care le traduce în manieră proprie. Se folosește de accente de tonalități și pentru a materializa cei doi dovleci ce se pierd la prima vedere în simfonia de ocru care redă pământul din ceea ce pare curtea gospodăriei.
În opera lui Băncilă tematica rurală cu toate avatarurile sale se opune mediului urban, decadent, pe care pictorul alege să îl redea doar în scop progresist, atacând subiecte din viața locuitorilor de la periferie, în care peisajul are un loc de secundar.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
