Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
În 1861, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu, Grigorescu primea o bursă de studii şi pornea pe Dunăre, spre Paris. În martie anul următor era primit, prin concurs, la École des Beaux-Arts, unde este înscris până în septembrie 1863, însă, cu excepţia câtorva călătorii, rămâne în Franţa până în 1869, dată la care se stabileşte la Bucureşti. La Paris cunoaşte alţi artişti români veniţi pentru completarea studiilor sau stabiliţi acolo şi se împrieteneşte cu Constantin Stăncescu, elev al lui Tattarescu, care îl familiarizează cu oraşul. Acesta îl convinge să se înscrie la cursurile pregătitoare ale lui Charles Gleyre, pe care le urmează până în 1862, când este admis la École des Beaux-Arts. În atelierul lui Gleyre, preluat de la Delaroche şi prestigios pentru stilul neogrec, a fost coleg, printre alţii, cu Auguste Renoir. Frecventează apoi atelierul lui Sébastien Cornu, reputat pictor de subiecte religioase şi istorice realizate în spiritul unui clasicism academic. Acolo îi cunoaşte pe Charles de Laforce, Emmanuel Lansyer şi Alphonse Fournier, care îi devin prieteni. Până în vara anului 1863, continuă să studieze cu Sébastien Cornu, dar profită mai mult de arta pe care o ofereau muzeele pariziene, pe care le vizitează deseori şi unde realizează copii după opere celebre ale lui Prud’hon, Géricault, Rubens, Rembrandt, Giorgione şi Salvador Rosa.
În iulie 1863, Grigorescu părăseşte definitiv cursurile şcolii de arte pariziene, pentru a se alătura pictorilor ce se opuneau normelor academice şi căutau înnoirea artei. Până în 1864 – an care marchează o pauză în şederea sa la Barbizon, când se întoarce în ţară – Grigorescu realizează peisaje în care se pot recunoaşte lecţiile învăţate de la Théodore Rousseau, Dupré sau Daubigny: predilecţia pentru lumina de asfinţit, preferinţa pentru perioada dintre vară şi toamnă, pentru genul de peisaj cu figuri umane, natura idilică şi raportul armonios dintre aceasta şi om. Revine în Franţa în toamna aceluiaşi an, cu opţiuni estetice mai bine formulate, după ce lucrase numeroase studii realiste în timpul vizitei în ţară.
La Paris, dă curs invitaţiei de a participa la expoziţia artiştilor de la Barbizon (1868), organizată într-un pavilion de vânătoare. Cu această ocazie, Napoleon al III-lea, susţinător devotat al românilor, îi cumpără o lucrare, “Vas cu flori”, şi, din alte surse, “Cap de fată” și “Ramură de copac”, pentru colecţia sa privată. Evenimentul a fost remarcat de presa românească, care nu a întârziat să scrie despre Grigorescu. Tot în 1868, Grigorescu participă pentru prima dată la Salonul de la Paris, cu o lucrare intitulată “Jeune bohémienne”, eveniment ce echivalează cu recunoaşterea sa internaţională. Urmează numeroase prezenţe la Saloanele şi Expoziţiile Universale de la Paris, Grigorescu câştigând tot mai mult aprecierea publicului şi atenţia colecţionarilor.
n țară, succesul avea să îi fie consfințit în urma Expoziției Artiștilor în viață, din 1970, ocazie cu care Grigorescu expunea 26 de opere lucrate atât în Franța cât și la reîntoarcerea în țară (1869). Selecția eclectică - portrete, tablouri cu figuri, scene rustice, naturi moarte cu vânat, cu flori, cu fructe (acestea din urmă ocupând o treime din totalul operelor) aducea pentru întâia oară în prim-plan naturile statice realizate de Grigorescu în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XIX-lea. În cazul operei de față, datată 1866, interesant este că panelul de lemn (23 x 33,5 cm) poartă pe verso eboșa unei opere ce ar localiza-o în Barbizon, schița amintind de interiorul hanului Ganne (vezi “Curtea hanului Ganne din Barbizon”, ulei pe lemn, 1866-1867, Muzeul de Artă Craiova, care și el poartă pe verso o schiță - “Joc de copii”). Cel mai probabil, Grigorescu lucra această natură statică cu struguri în prima jumătate a anului 1866, având în vedere faptul că bursa i se încheia în cursul aceluiași an (1 octombrie) și trebuia să părăsească Barbizonul. (I.P.)
Literatura
NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956
OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de ucenicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956
OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946
ZAMBACCIAN, K.H., “Grigorescu”, Editura Cartea Românească, București
Dimenzije
height 23 cm
Opis
ulei pe lemn, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, N. Grigoresco, 1866
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
În 1861, cu sprijinul ministrului Mihail Kogălniceanu, Grigorescu primea o bursă de studii şi pornea pe Dunăre, spre Paris. În martie anul următor era primit, prin concurs, la École des Beaux-Arts, unde este înscris până în septembrie 1863, însă, cu excepţia câtorva călătorii, rămâne în Franţa până în 1869, dată la care se stabileşte la Bucureşti. La Paris cunoaşte alţi artişti români veniţi pentru completarea studiilor sau stabiliţi acolo şi se împrieteneşte cu Constantin Stăncescu, elev al lui Tattarescu, care îl familiarizează cu oraşul. Acesta îl convinge să se înscrie la cursurile pregătitoare ale lui Charles Gleyre, pe care le urmează până în 1862, când este admis la École des Beaux-Arts. În atelierul lui Gleyre, preluat de la Delaroche şi prestigios pentru stilul neogrec, a fost coleg, printre alţii, cu Auguste Renoir. Frecventează apoi atelierul lui Sébastien Cornu, reputat pictor de subiecte religioase şi istorice realizate în spiritul unui clasicism academic. Acolo îi cunoaşte pe Charles de Laforce, Emmanuel Lansyer şi Alphonse Fournier, care îi devin prieteni. Până în vara anului 1863, continuă să studieze cu Sébastien Cornu, dar profită mai mult de arta pe care o ofereau muzeele pariziene, pe care le vizitează deseori şi unde realizează copii după opere celebre ale lui Prud’hon, Géricault, Rubens, Rembrandt, Giorgione şi Salvador Rosa.
În iulie 1863, Grigorescu părăseşte definitiv cursurile şcolii de arte pariziene, pentru a se alătura pictorilor ce se opuneau normelor academice şi căutau înnoirea artei. Până în 1864 – an care marchează o pauză în şederea sa la Barbizon, când se întoarce în ţară – Grigorescu realizează peisaje în care se pot recunoaşte lecţiile învăţate de la Théodore Rousseau, Dupré sau Daubigny: predilecţia pentru lumina de asfinţit, preferinţa pentru perioada dintre vară şi toamnă, pentru genul de peisaj cu figuri umane, natura idilică şi raportul armonios dintre aceasta şi om. Revine în Franţa în toamna aceluiaşi an, cu opţiuni estetice mai bine formulate, după ce lucrase numeroase studii realiste în timpul vizitei în ţară.
La Paris, dă curs invitaţiei de a participa la expoziţia artiştilor de la Barbizon (1868), organizată într-un pavilion de vânătoare. Cu această ocazie, Napoleon al III-lea, susţinător devotat al românilor, îi cumpără o lucrare, “Vas cu flori”, şi, din alte surse, “Cap de fată” și “Ramură de copac”, pentru colecţia sa privată. Evenimentul a fost remarcat de presa românească, care nu a întârziat să scrie despre Grigorescu. Tot în 1868, Grigorescu participă pentru prima dată la Salonul de la Paris, cu o lucrare intitulată “Jeune bohémienne”, eveniment ce echivalează cu recunoaşterea sa internaţională. Urmează numeroase prezenţe la Saloanele şi Expoziţiile Universale de la Paris, Grigorescu câştigând tot mai mult aprecierea publicului şi atenţia colecţionarilor.
n țară, succesul avea să îi fie consfințit în urma Expoziției Artiștilor în viață, din 1970, ocazie cu care Grigorescu expunea 26 de opere lucrate atât în Franța cât și la reîntoarcerea în țară (1869). Selecția eclectică - portrete, tablouri cu figuri, scene rustice, naturi moarte cu vânat, cu flori, cu fructe (acestea din urmă ocupând o treime din totalul operelor) aducea pentru întâia oară în prim-plan naturile statice realizate de Grigorescu în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XIX-lea. În cazul operei de față, datată 1866, interesant este că panelul de lemn (23 x 33,5 cm) poartă pe verso eboșa unei opere ce ar localiza-o în Barbizon, schița amintind de interiorul hanului Ganne (vezi “Curtea hanului Ganne din Barbizon”, ulei pe lemn, 1866-1867, Muzeul de Artă Craiova, care și el poartă pe verso o schiță - “Joc de copii”). Cel mai probabil, Grigorescu lucra această natură statică cu struguri în prima jumătate a anului 1866, având în vedere faptul că bursa i se încheia în cursul aceluiași an (1 octombrie) și trebuia să părăsească Barbizonul. (I.P.)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
NICULESCU, Remus, “Grigorescu între clasicism şi romantism”, Studii şi cercetări de istoria artei, nr 3-4, Bucureşti, 1956
OPRESCU, George, NICULESCU, Remus, “N. Grigorescu. Anii de ucenicie”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956
OPRESCU, George, “Grigorescu şi Franţa, studiu asupra formaţiei spirituale şi artistice a pictorului”, Bucureşti, 1946
ZAMBACCIAN, K.H., “Grigorescu”, Editura Cartea Românească, București
Dimenzije
height 23 cm
Opis
ulei pe lemn, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, N. Grigoresco, 1866
