Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
”... copacul este tratat ca un element esenţial, cu toată atenţia şi dragostea pe care o merită.”(1)
Ştefan Popescu este cunoscut mai ales pentru peisajele sale, opere remarcabile ale picturii româneşti, care timp de mai bine de 50 de ani au avut ca motiv predilect copacul. Stilul său în reprezentarea naturii s-a format în ambianţa pariziană a începutului de secol al XX-lea, unde i-a cunoscut pe artiştii care conduceau Société Nouvelle des Beaux-Arts, pe Lucien Simon, Charles Cottet sau James Whistler, grup cu care va avea puternice legături. Aceştia îşi creaseră un renume prin poziţia lor contrară impresionismului victorios, căruia îi reproşau excesul în analiza şi diviziunea tonurilor, care duceau uneori la dizolvarea formei. Opoziţia lor presupunea o mai mare atenţie acordată solidităţii volumelor şi readucerea culorii negre în pictură. George Oprescu considera că ”din discuţiile cu artiştii grupului acestuia a dobândit acea seninătate în faţa naturii, acel calm afectuos şi receptiv în faţa unui motiv, acea nevoie de a-l exprima într-o formă armonioasă şi de a evita excesele de tot soiul, de a se considera, cum spune singur «ca un copil naiv, care-şi exprimă, pe pânză sau pe hârtie, bucuria de a trăi şi simţi».”(2)
Convins că adevărata sa pasiune era peisajul, Ştefan Popescu străbate tot întinsul ţării, oprindu-se în faţa motivelor simple, care îl atrag prin aspectul lor intim, evocator de amintiri, sau în faţa unor privelişti cu munţi şi copaci majestuoşi, trezind impresii lirice prin picturile sale. ”Peisaj de vară” este una dintre operele care au ca motiv central arborele, ilustrat ca într-un adevărat portret, prin care se urmăresc aspectele sale individuale: cel din primul plan, semeţ, cu trunchiul solid şi înclinat, conduce privirea în adâncimea imaginii, către copaci cu siluete alungite şi coroane suple, presăraţi în toate planurile imaginii. Doi copaci tineri, cu tulpini mlădioase şi frunzişul redat din câteva atingeri uşoare de pensulă şi altul crescut drept şi lipsit de simetrie, se profilează pe un cer străbătut de nori repezi. O lumină strălucitoare acoperă pajiştea într-o boare delicată în nuanţe vesele de verde, în timp ce coroanele arborilor se înalţă umbrite, cu numai câteva raze pătrunzând din loc în loc, formând un raport armonios de lumini şi umbre.
1 George Oprescu, „Ştefan Popescu”, p. 21
2 Ibidem, p. 17
Literatura
OPRESCU, George, ”Ștefan Popescu”, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București
Dimenzije
width 60 cm, height 73 cm
Opis
ulei pe pânză lipită pe carton, semnat și datat stânga jos, cu verde, St. Popescu, (19)27
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
”... copacul este tratat ca un element esenţial, cu toată atenţia şi dragostea pe care o merită.”(1)
Ştefan Popescu este cunoscut mai ales pentru peisajele sale, opere remarcabile ale picturii româneşti, care timp de mai bine de 50 de ani au avut ca motiv predilect copacul. Stilul său în reprezentarea naturii s-a format în ambianţa pariziană a începutului de secol al XX-lea, unde i-a cunoscut pe artiştii care conduceau Société Nouvelle des Beaux-Arts, pe Lucien Simon, Charles Cottet sau James Whistler, grup cu care va avea puternice legături. Aceştia îşi creaseră un renume prin poziţia lor contrară impresionismului victorios, căruia îi reproşau excesul în analiza şi diviziunea tonurilor, care duceau uneori la dizolvarea formei. Opoziţia lor presupunea o mai mare atenţie acordată solidităţii volumelor şi readucerea culorii negre în pictură. George Oprescu considera că ”din discuţiile cu artiştii grupului acestuia a dobândit acea seninătate în faţa naturii, acel calm afectuos şi receptiv în faţa unui motiv, acea nevoie de a-l exprima într-o formă armonioasă şi de a evita excesele de tot soiul, de a se considera, cum spune singur «ca un copil naiv, care-şi exprimă, pe pânză sau pe hârtie, bucuria de a trăi şi simţi».”(2)
Convins că adevărata sa pasiune era peisajul, Ştefan Popescu străbate tot întinsul ţării, oprindu-se în faţa motivelor simple, care îl atrag prin aspectul lor intim, evocator de amintiri, sau în faţa unor privelişti cu munţi şi copaci majestuoşi, trezind impresii lirice prin picturile sale. ”Peisaj de vară” este una dintre operele care au ca motiv central arborele, ilustrat ca într-un adevărat portret, prin care se urmăresc aspectele sale individuale: cel din primul plan, semeţ, cu trunchiul solid şi înclinat, conduce privirea în adâncimea imaginii, către copaci cu siluete alungite şi coroane suple, presăraţi în toate planurile imaginii. Doi copaci tineri, cu tulpini mlădioase şi frunzişul redat din câteva atingeri uşoare de pensulă şi altul crescut drept şi lipsit de simetrie, se profilează pe un cer străbătut de nori repezi. O lumină strălucitoare acoperă pajiştea într-o boare delicată în nuanţe vesele de verde, în timp ce coroanele arborilor se înalţă umbrite, cu numai câteva raze pătrunzând din loc în loc, formând un raport armonios de lumini şi umbre.
1 George Oprescu, „Ştefan Popescu”, p. 21
2 Ibidem, p. 17
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
