42. Case la Chioggia

„Viziunea interioară a pictorului s-a suprapus perfect peste peisaj, fără depăşiri şi fără lacune... Atmosfera de taină, în care se complace pictorul, a găsit corespondenţe în faţadele palatelor ce par să închidă, în umbra lor propice, secretul puternicelor pasiuni, pe care le-a adăpostit Renaşterea, crudă şi superbă; gustul înnăscut pentru patină a găsit rezonanţe frăţeşti în tonurile macera­te de vremuri ale somptuoasei cetăţi a lagunelor. De aici acele izbutiri unice, de valoare universală, care îl aşează alături de marii pictori ai Veneţiei şi care fac din «Veneţiile» lui Petraşcu, supremele sale realizări.” (Aurel Vladimir Diaconu) Veneţia a stimulat imaginaţia pictorilor timp de secole, prin claritatea aerului saturat de apă şi cerul mereu senin, Guardi şi Canaletto, reprezentanţii secolului al XVIII-lea veneţian, preocupându-se în mod deosebit de a evoca în imagini oraşul. Primii călători aici fuseseră Dürer şi pictorii flamanzi Rubens şi Van Dyck, urmaţi de El Greco şi Velázquez, romanticul Byron şi generaţia impresioniştilor şi a postimpresioniştilor: Turner, Corot, Manet, Renoir, Signac. Dintre pictorii români, Dărăscu a ilustrat în culori strălucitoare canalele şi palatele Serenissimei, atras de mirajul apei în vecinătatea zidurilor solide. O parte dintre peisagiştii Veneţiei şi-au axat problematica pe transformările care au loc în forma şi materia obiectelor, în funcţie de lumina reverberată în particulele de apă din atmosferă. Petraşcu descrie însă materialitatea gravă şi fastuoasă a oraşului de pe lagună, pe care îl arată în aspectele sale monumentale şi durabile, în ciuda destrămării la care este condamnat prin acţiunea necontenită a apei. Exegeţii operei lui Petraşcu consideră că spiritul său artistic şi-a găsit cea mai bună expresie în peisajul veneţian, întâlnirea providenţială cu oraşul dogilor fiind numită de A. V. Diaconu, citându-l pe Balzac, „l’occasion du génie.”(1) Petraşcu a devenit interpretul ideal al picturalităţii canalelor înguste, cu ziduri roase de intemperii, al culorilor clădirilor şi pieţelor, al ritmurilor arhitecturale ale palatelor. K. H. Zambaccian considera că „nimeni, dar absolut nimeni, nu a pictat Veneţia aşa adevărat ca Petraşcu”(2), numind capodopere ale genului vederile cu Palatele Ca d’Ora, Molibieri, cu podul Rialto, Canal Grande, Casa roşie de la Chioggia sau Curţile Veneţiene. Tot acolo, criticul îşi exprima o previziune despre peisajele veneţiene ale lui Petraşcu, care, spunea el, vor fi căutate, la un moment dat, de către italieni, pentru o galerie de picturi valoroase înfăţişând oraşul. Petraşcu a vizitat Veneţia în nume­roase rânduri, de şapte ori doar până în 1929, opera sa numărând peste 150 de picturi inspirate de oraş şi de împrejurimile sale. Sentimentul care îl cuprindea în faţa oraşului dogilor era unul de factură romantică, el văzând – asemenea lui Eminescu, căruia îi purta o adâncă admiraţie – Veneţia ca o necropolă în care se păstrează urmele strălucirii unei lumi apuse, ruina macerată de timp şi intemperii a unui oraş fastuos. George Călinescu remarca „... dramatice privelişti veneţiene ale lui Petraşcu, cu mult mai profunde decât ale lui Canaletto, descompuneri în culori grele şi somptuoase a unui cadavru de oraş.”(3) La crearea impresiei sale a contribuit probabil repertoriul său de motive, din care lipsesc imaginile sărbătoreşti, de carnaval, gondolele, velele, sau mulţimile multicolore, cuprinzând în schimb case vechi cu ziduri scorojite, pe care le găseşte de-a lungul canalelor înguste, relicve ce nu mai păstrează nimic spectaculos. „Case la Chioggia”, o vedere de pe unul dintre canalele centrale ale oraşului din sud estul Lagunei Veneţiene, ilustrează aliniamentul clădirilor impunătoare ale vechiului oraş pescăresc, cu fastul lor de odinioară şi arătând semne ale decrepitudinii. Arhitectura, deşi mai simplă decât a palatelor veneţiene, păstrează linii elegante în unele elemente precum ferestrele cu arcadă sau foişoarele din vârf. Culorile zidurilor aduc, pe lângă aerul vetust, şi o notă de lux, Petraşcu transfigurând igrasia şi tencuiala îmbătrânită într-o patină preţioasă. Apa, reprezentată în nuanţe multiple, devine consistentă, oglindă minerală, la fel cum şi cerul pare alcătuit dintr-un material smălţuit. Pictura este dominată de o atmosferă de linişte şi reculegere, evocând aspectele calme, stabile, ale realităţii şi tăcerea materiei minerale din care este alcătuită lumea lui Petraşcu. "În tablourile din 1928 - Interior de palat venețian din colecția avocat N. Trestianu, Case la Veneția din colecția K. H. Zambaccian sau cele două Case la Veneția din colecția ing. L. Laserson - acordurile cromatice sunt mai luminoase, mai prețioase. Dantelajul alb al ferestrelor și balcoanelor, tonurile roz ale caselor, albastrul transparent al cerului, îmbinările de verde, roșu, alb al apei, siluentele negre ale bărcilor, bogăția nesfârșită de nuanțe, toate arată o îmblânzire, o îmbelșugare a paletei." (Ionel Jianu, Fundația Regele Mihai I, București, 1945, p. 50) 1 A. V. Diaconu apud Eleonora Costescu, „Gheorghe Petraşcu”, p.82 2 K. H. Zambaccian, „G. Petraşcu”, p.21 3 George Călinescu apud Vasile Florea, „Petraşcu”, p.65

Literatura

COSTESCU, Eleonora, „Gheorghe Petraşcu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975 FLOREA, Vasile, ”Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1989 OPRESCU, George, ”Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane, București, 1963 SCHOBEL, Doina, CONSTANTINESCU, Paula, ”Expoziția de pictură Gheorghe Petrașcu”, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972 ZAMBACCIAN, K. H., „G. Petraşcu”, Ed. Cartea Românească, Bucureşti

Dimenzije

width 41 cm, height 24 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu albastru, G. Petraşcu

Informacije o istraživanju

Lucrarea a făcut parte din colecția K. H. Zambaccian și este reprodusă și menționată sub titlul "Case la Veneția" în monografia "Gheorghe Petrașcu", Ionel Jianu, Fundația Regele Mihai I, București, 1945, la cat. 13 Pe verso etichetă de participare în "Expoziţia comemorativă G. Petraşcu", 8 oct. 1957- 20 nov. 1957, Muzeul de Artă R.P.R., nr. de catalog 139 cu mențiunea provenienței din colecția Gheorghe Berteanu Lucrarea a participat la "Expoziţia de Pictură, 100 de ani de la nașterea pictorului", G. Petraşcu, 1872-1972, Muzeul de Artă al R.S.R. și este reprodusă la cat. 134 Lucrarea este menţionată în Catalogul "Gh. Petrașcu", Neghina Manolescu, Elena Condrea,Târgoviște, 1973, la cat. 369 cu specificarea provenienței din colecției Ana Berteanu

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.