4. Echinox arbitrar

Într-o perioadă în care întreaga societate românească se reidentifica o dată cu întregirea statală, într-un proces cu adevărat european ce urma primul Război Mondial, avangarda autohtonă avea să se contureze în urma unui colaborări exuberante în toate planurile culturale. Urmând pașii conanționalului Tzara, care “șoca” încă din perioada războiului, alături de mișcarea dadaistă de la Cabaret Voltaire, pictorii și scriitorii, ce se vor defini mai târziu drept avangardiști, vor colabora spre realizarea unui adevărat proiect național și european, mai mult decât relevant epocii respective. Marcel Iancu, M.H. Maxy, Victor Brauner, Jules Perahim, Milița Petrașcu, Jacques Herold, de partea artei plastice, Ion Vinea, Sașa Pana, B. Fundoianu, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru sau Geo Bogza, de partea scriitorilor, sunt doar o parte din pleiada adevăratelor personalități ale avangardei și culturii românești interbelice, ce vor anima și după al doilea Război Mondial mișcările estetice autohtone, dar și internaționale. Revista de avangardă “Unu”, alături de predecesoarele “Contimporanul”, ”75HP”, ”Punct”, sau ”Integral” a fost cea care a creat în jurul ei și a editurii cu același nume una dintre cele mai coerente mișcări literare, nu doar pentru nișa pe care o reprezenta, ci pentru întreaga cultură românească. Cei care au susținut și au colaborat cu Mișcarea de la Unu (așa cum o intitula Michael Ilk, în colaborare cu Vladimir Pană, în studiul asupra revistei) sunt în mare proporției cei pe care i-am enumerat mai sus, avându-l portdrapel pe Sașa Pană, creatorul revistei și a editurii. Revista a funcționat între aprilie 1928(o dată cu apariția primului număr, manifest) și decembrie 1932, cu numărul 50, „UNU Ultim”. În cei patru ani de activitate “Unu” s-a definit tocmai prin abordarea sub egida largă a suprarealismului, atât a temeiurilor dadaiste sau futuriste cu scopul de a se debarasa de orice constrângere academică. Creatorul “Unu”, Sașa Pană, medic de profesie, avea să publice la editura sa începând cu 1930, când realiza cel de-al doilea său volul, “Diagrame”, urmat, la doar un an distanță de volumul de prozopoeme “Echinox arbitrar”. Colaborarea cu artiștii plastici nu avea să se limiteze doar în paginile revistei, astfel, și în cazul “Diagrame” și “Echinox arbitrar”, Brauner, respectiv Maxy aveau să îi ilustreze publicațiile. Pentru volumul realizat în 1931, Maxy a realizat coperta și alte trei desene, cel de față fiind cel ce ilustrează pagina 25. Aceeași operă avea să ilustreze coperta nr. 36 al revistei “UNU”, însemnătatea micuțui tuș fiind aprofundată de Maxy un an mai târziu, când picta “Dans”, pornind chiar de la motivul central din opera noastră. (I.P.)

Literatura

PANĂ, Sașa, “Echinox arbitrar”, Ed. UNU, București, 1931 ILK, Michael, “M.H.Maxy-Artist integralist”, Berlin, 2003 Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, Uniunea Artiștilor Plastici, “Expoziția Retrospectivă M.H.Maxy”, catalog, București, 1965

Opis

creion și tuș pe hârtie lipită pe carton subțire, semnat și datat stânga jos, în tuș, maxy, 1931

Informacije o istraživanju

Proveniență: colecția Sașa Pană; din anii ‘80 colecție privată bucureșteană de avangardă. Opera face parte din grupul de trei desene ce au ilustrat volumul “Echinox arbitrar”, Sașa Pană, Ed. Unu, București, 1931. Opera este reprodusă pe prima pagină a revistei “Unu”, anul IV, nr. 36, iunie 1931. Opera a participat la Expoziția Retrospectivă "M.H.Maxy", Sala Dalles, octombrie-noiembrie 1965, cat. 127

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.