Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
La numai 17 ani, debutează în revistele de avangardă Unu şi Alge precum şi în alte publicaţii de stânga, active în perioada interbelică, la care contribuie cu desene suprarealiste. Se afirmă de timpuriu în cercurile avangardiste ale vremii, împărtăşind viziunile radicale cu Saşa Pană, Gherasim Luca şi Paul Păun, şi aderând la manifestul lui Geo Bogza, publicat în Revista Viaţa imediată. Prin aceasta, Perahim accepta angajamentul social al artei sale, ancorată în actualitate şi pusă sub semnul progresului. Deschide prima expoziţie personală la Sala English, în 1932, sub tutela lui Marcel Iancu.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, este nevoit să se refugieze în Uniunea Sovietică, unde este internat într-un lagăr de muncă obligatorie. La venirea trupelor germane, odată lagărul desfiinţat, Perahim caută să se pună la adăpost în Georgia, apoi în Armenia. Încearcă să ajungă la Paris, dar este împiedicat după popasul pe care îl face în mediile avangardiste din Praga. După încheierea războiului, se întoarce în ţară şi începe să predea scenografia şi grafica la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Activează o vreme ca redactor-şef al revistei Arta plastică, perioadă în care lucrează mai mult grafică şi ilustraţie de carte. După o perioadă în care arta sa a reflectat ideile comuniste, artistul s-a eliberat treptat de influenţa realismului socialist, îndreptându-se către o grafică de influenţă expresionistă. Experimentează cu colaje, ceramică pictată, desene pe sticlă, linogravură şi litografie.
În 1969 se stabileşte la Paris şi revine la formele de expresie avangardiste, practicate cu originalitate în anii ’30. Abia în Franţa Perahim regăseşte starea pentru pictura şi se dedică ei până în ultimii ani de viaţă. În anul 1970 expune pânza Revoluţie Imposibilă, lucrare care marchează eliberarea şi renaşterea artistului, ieşirea de sub cenzura ideologică a comunismului şi de sub rigorile realismului socialist. Universul imaginar cunoaște în acei ani de eliberare o exacerbare estetică excepțională, redescoperirea limbajului suprurealist fiind mai mult o trezire, dată fiind consistența și pregnanța intelectuală pe care creația de atunci o oferea. Chiar dacă se joacă în aria figurativului recognoscibil, folosindu-se de formule clasice – cum e cazul operei de față-, fie că plăsmuiește metamorfeze de neînchipuit, ce manifestă o trăire interioară cvasi-onirică, Perahim atribuie formei o nouă valență descriptivă, de încărcătură profund filosofică.
Literatura
JAGUER, Edouard, “Perahim”, Arcane, Paris, 1990
Dimenzije
width 73 cm, height 100 cm
Opis
ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Perahim, (19)71
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
La numai 17 ani, debutează în revistele de avangardă Unu şi Alge precum şi în alte publicaţii de stânga, active în perioada interbelică, la care contribuie cu desene suprarealiste. Se afirmă de timpuriu în cercurile avangardiste ale vremii, împărtăşind viziunile radicale cu Saşa Pană, Gherasim Luca şi Paul Păun, şi aderând la manifestul lui Geo Bogza, publicat în Revista Viaţa imediată. Prin aceasta, Perahim accepta angajamentul social al artei sale, ancorată în actualitate şi pusă sub semnul progresului. Deschide prima expoziţie personală la Sala English, în 1932, sub tutela lui Marcel Iancu.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, este nevoit să se refugieze în Uniunea Sovietică, unde este internat într-un lagăr de muncă obligatorie. La venirea trupelor germane, odată lagărul desfiinţat, Perahim caută să se pună la adăpost în Georgia, apoi în Armenia. Încearcă să ajungă la Paris, dar este împiedicat după popasul pe care îl face în mediile avangardiste din Praga. După încheierea războiului, se întoarce în ţară şi începe să predea scenografia şi grafica la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi la Institutul Nicolae Grigorescu din Bucureşti. Activează o vreme ca redactor-şef al revistei Arta plastică, perioadă în care lucrează mai mult grafică şi ilustraţie de carte. După o perioadă în care arta sa a reflectat ideile comuniste, artistul s-a eliberat treptat de influenţa realismului socialist, îndreptându-se către o grafică de influenţă expresionistă. Experimentează cu colaje, ceramică pictată, desene pe sticlă, linogravură şi litografie.
În 1969 se stabileşte la Paris şi revine la formele de expresie avangardiste, practicate cu originalitate în anii ’30. Abia în Franţa Perahim regăseşte starea pentru pictura şi se dedică ei până în ultimii ani de viaţă. În anul 1970 expune pânza Revoluţie Imposibilă, lucrare care marchează eliberarea şi renaşterea artistului, ieşirea de sub cenzura ideologică a comunismului şi de sub rigorile realismului socialist. Universul imaginar cunoaște în acei ani de eliberare o exacerbare estetică excepțională, redescoperirea limbajului suprurealist fiind mai mult o trezire, dată fiind consistența și pregnanța intelectuală pe care creația de atunci o oferea. Chiar dacă se joacă în aria figurativului recognoscibil, folosindu-se de formule clasice – cum e cazul operei de față-, fie că plăsmuiește metamorfeze de neînchipuit, ce manifestă o trăire interioară cvasi-onirică, Perahim atribuie formei o nouă valență descriptivă, de încărcătură profund filosofică.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
