16. Grădina casei din strada Povernei [1902-1904]

În linii mari, una dintre disputele din interiorul artelor vizuale reprezentate prin pictură, o dilemă mai degrabă academică, este desenul sau culoarea. Sigur, ca în orice dispută taberele s-au împărţit de îndată şi etichetele au fost imediat puse; scindarea s-a produs de la coordonate geografice (încă din zorii artei moderne -Renaşterea) până la incursiuni în rândul stilurilor (figurativism/abstract). Desigur au existat şi liniile conservatoare, echilibrate, care au vociferat şi mai pregnant o “simbioză perfectă de stăpânire a desenului şi culorii în realizarea unei compoziţii”. Cu toate că probabil disputa este deja mai mult decât desuetă, iar concluzile neexemplificatoare pentru o analiză pertinentă a obiectului artistic, în anumite cazuri, aproape totalitare faţă de o anume direcţie, analiza acesteia poate fi un fir al Ariadnei destul de util şi edificator în interiorul creaţiei. Bunăoară, putem afirma fără tăgădă că pentru Ştefan Luchian ataşamentul princeps îl reprezintă culoarea. În ceea ce priveşte acest aspect la nivelul său tehnic, Luchian este cel care aduce în spaţiul artistic românesc tehnici împrumutate din impresionismul francez, curent încă în vogă la cumpăna dintre veacuri, enumerăm aleatoriu: tuşele juxtapuse (întâlnite şi la Grigorescu), umbre şi penumbre colorate, contrastul simultan al culorilor sau vibraţia fundalului în cadrul naturilor statice. Invers proporţional cu dimensiunea biografică a acestuia, compoziţile sale exaltă tocmai prin abundenţa mijloacelor de expresie plastică dar şi datorită multitudinii tematice. Trebuie menţionat în acest context că şi în cadrul acestui aspect Luchian trece drept un iniţiator, îmbogăţind aria tematică practicată în epocă prin varii subgenuri ca peisajul citadin sau nocturnele. În lucrarea de faţă avem de a face exact cu principiul motoriu, suflul mişcării impresioniste, redarea atmosferei mai mult decât orice şi implicit o bucată din afectul sau energia autorului. Asta deoarece în redarea atmosferei trebuie să coexiste un flux de informaţie între autor şi subiectul reprezentat filtrat nodal prin dimensiunea spaţiu-timp –acel moment, întotdeauna singular în memoria pictorului. Aşadar subiectul reprezentării de faţă nu este o simplă citadină, aceasta reprezentând un pretext pentru descrierea unei stări afective ca o veritabilă pagină de jurnal, cu toate că domeniul circumstanţelor este diluat aproape de paroxism. Ce altceva (mai exact, ce anume) reprezintă armata de tuşe apăsate, juxtapuse, de culoare pură, lumina fără disensiuni ca un ambitus absurd, toate născute parcă de nicăieri în centrul compoziţiei? Citadina lui Luchian este devorată de dimensiunea emotivă a lui Luchian însuşi, energiile de reprezentare devin evanescente în detrimentul celor de personificare circumstanţiale. (H.L.)

Literatura

CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională”, Bucureşti, 1924 COMARNESCU, Petru, “Luchian”, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965 DRĂGUŢ, Vasile, “Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 ENESCU, Theodor, “Scrieri despre artă. Ştefan Luchian şi spiritul modern în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000 ENESCU, Theodor, “Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007 JIANU, Ionel, “Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947

Dimenzije

width 57 cm, height 45 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu negru, Luchian

Izlasci

1902-1904

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.