23. Omul cu lingură [1973]

“Șansa picturii mele a fost tocmai ghinionul de a trăi în Est şi de a participa la toate coşmarurile acestei epoci, care mă urmăresc obsesiv în drama picturii mele. Fantezia mea avea nevoie de un drum sinuos, de drama umană, văzută în toată cruzimea, violenţa şi laşitatea care continuă să umple, de-a lungul secolelor, istoria...”. Cu aceste cuvinte îşi completa artistul propriul jurnal, în ultimii ani de viaţă, oferind lumină asupra propriei arte, ca expresie a spaţiului geografic est-european şi a condiţiei tragice a omului, contribuind astfel substanţial la bogăţia limbajului artistic şi spiritual al contemporanilor săi, printr-o operă puternic personală. La acestea se adaugă afilierea la pictura occidentală, răspunzând cu o creaţie unică influenţei exercitate de Goya, El Greco şi Rembrandt. Fiind un pictor „al umanităţii” aşa cum spunea Tudor Vianu, „al condiţiei umane, unde viaţa şi moartea, victoria şi înfrângerea, încrederea şi disperarea, frumuseţea forţei şi grotescul neputinţei, toate, împreună coexistă” , Baba ilustrează un Om deplin, elogiat în toate cele trei etape portretistice ale sale: portretul, scena de grup și autoportretul. Pentru el, portretele trebuie să te facă să tresari, să te urmărească o vreme îndelungată, fară a putea să le uiţi. În ultima etapă a portretelor anonime, predomină imagini care sunt mai degrabă principii morale decât personaje, reprezentate printr-o subtilă metonimie ce se regăseşte atât în portretele de arlechini, cât şi în cele de țărani, asemenea “Omului cu lingură". Aceștia sunt tăcuți și gravi, niște eroi anonimi care “nu se lasă îndopitociți de mizerie”. Cu toate că între arlechin şi țăran nu există aparent nicio similitudine plastică sau formală, ei de fapt vibrează la unison în aceeaşi manieră tragic-expresionistă. În cazul “Omului cu lingură”, reprezentările sunt elementare, realizate cu aceeaşi uşurinţă cu care au fost pictaţi şi arlechinii, în tuşe largi şi fără prea multe detalii fizionomice, ce trimit însă spre un expresionism iconografic, existențial, regăsit în dramaticul ciclu “Regele nebun”, care încheie seria portretelor în spiritul unui patetism tragic. (RS)

Literatura

Pavel Şuşară, „Corneliu Baba”, Ed. Parkstone – D.O.R., Londra, 2001

Dimenzije

width 30 cm, height 38.5 cm

Opis

ulei pe carton, semnat și datat dreapta sus, cu brun, "Baba, (19)73"

Izlasci

1973

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.