Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
În nicio perioadă din viaţa sa Grigorescu n-a pictat mai multe portrete decât în decada 1870-1880. Fizionomia umană, cu o structură fizică şi psihică definită limpede, rămânea în centrul operei sale, care nu devenise încă aceea a unui “peisagist”. Portretul de faţă are toate trăsăturile pentru a se înscrie în această categorie, identificată de exegeţii operei grigoresciene - George Oprescu şi Remus Niculescu - în monografia pe care au dedicat-o artistului (vol. I, 1961, p. 200).
După caracteristicile costumului - a cărui dominantă cromatică este roşul, cu bluza bogat brodată în râuri pe mâneci şi cu marama tivită cu bentiţă, drapată specific, pe sub bărbie - lucrarea pe care o analizăm s-ar putea intitula Ţărăncuţă din Muscel, ceea ce trimite la o cunoscută efigie pictată de artist către 1874, Ţărancă din Muscel (MNAR, inv. 3597), devenită, pentru un timp, emblemă a artei noastre culte împletite cu cea populară.
Ca element de asemănare între cele două imagini, putem repera, pe lângă costum, tipologia celor două figuri, chipurile armonios desenate - oval cu rotunjimi, ochii căprui, discret surâzători, potrivit distanţaţi sub sprâncenele “încondeiate”, buzele senzuale, în sincron cu desenul nasului şi cu bărbia rotundă, uşor pregnantă. În plus, felul în care se aşază simetric părul pe frunte ne trimite spre o a treia efigie, şi aceasta celebră, Ţărancă torcând (Muzeul Zambaccian), în care recunoaştem fără tăgadă trăsăturile fizionomice amintite mai sus, dar și caracteristicile costumului de Muscel. Se poate astfel constitui un grupaj de trei portrete (dintre care Ţărăncuţă este unul) ce par a fi realizate de Grigorescu după un acelaşi model feminin, care i-a pozat pictorului în aceeaşi perioadă, probabil în zona Rucărului.
Prezenta lucrare este, în primul rând, un studiu de fizionomie şi de expresie. Fundalul de ocru cald pe care se decupează figura creează o atmosferă de calmă intimitate, în deplină concordanţă cu starea de spirit a modelului portretizat. Autorul nu a mai fost interesat să adăuge un alt element în compoziţie, redarea personajului fiind suficientă pentru coerența lucrării. De aceea putem considera pictura drept un exerciţiu pregătitor pentru o serie întreagă de figuri de ţărănci, imagini emblematice pentru opera grigoresciană. Indubitabil, Ţărăncuţă se situează în rândul studiilor făcute de Grigorescu în căutarea unei tipologii fizionomice de frumuseţe feminină specifică Munteniei subcarpatice.
Pornind de la investigarea etapei reprezentate - anul 1874 înscris de artist pe tabloul din Muzeul Zambaccian - şi ţinând cont de faptul că Grigorescu călătoreşte la Roma și Napoli în iarna dintre anii 1873-1874, precum și în primăvara care i se succede, descoperim aceeaşi semnătură în monogramă din pictura de faţă pe lucrarea Cioban călare pe asin, pictată de artist în Italia (vezi Remus Niculescu, 1957, cat. 113). Reîntorcându-se în ţară la începutul lunii iulie a aceluiaşi an, Grigorescu se dedică subiectelor româneşti: peisaje şi studii de fizionomii tipice zonelor în care petrece intervale de timp, în căutarea motivelor picturale. Reluând constantele sale preocupări privind subiectele naţionale, le va identifica acum prin analogie cu motivele corespondente, întâlnite în Italia. La Roma și Napoli a fost atras de tipurile de ţărani îmbrăcaţi în portul pitoresc local de Latium ori de Campania, a căror alură îi amintea de fermecătoarele modele italiene ce pozau în atelierele Parisului, inclusiv la École des Beaux-Arts. Modelele lui Grigorescu la Roma şi Napoli - pe care le identificăm în Napolitană (Muzeul de Artă Braşov, inv. 142), în romanticul Sor Vicenzio (G. Oprescu [- R. Niculescu], 1961, il. 172 ), ce reapare şi în Pifferraro (idem, planşa VIII ), privind Roma de pe terasa Pincio - îl incită evident pe Grigorescu, universul şi pitorescul fiind corelate cu figurile pastorale de la noi, prezente deja în opera grigoresciană. Desigur că elementele arhaice din costumul purtat de Sor Vicenzio (încălţămintea asemănătoare opincilor) îi va fi readus lui Grigorescu în minte lumea rurală de acasă. La fel, tot la Roma, eleganţa atât de naturală în poză a femeii simple care îi este model pentru acuarela Italiancă (Oprescu - [R. Niculescu], il. 171, colecţia Dona), precum şi costumul ei de factură renascentistă, sunt pentru artistul român prilejuri de încântare, dar şi de meditaţie cu privire la configurarea unei şcoli naţionale de pictură, care ar putea valorifica resursele artei noastre ţărăneşti. Ca urmare, am putea considera lucrarea noastră în pandant cu acuarela romană Italianca, de care o desparte un interval de timp probabil foarte redus.
De la imaginea țărăncii franceze, pe care o desenează şi o pictează la Barbizon şi Marlotte în răstimpul 1863-1869, la modelele în costume tradiţionale ce apar în scurtul intermezzo italian şi, în sfârşit, până la categoria vastă a efigiilor de păstoriţe de la noi - temă pe care Grigorescu o considera definitorie pentru şcoala națională de pictură - se poate citi o claritate a crezului său artistic ce revine consecvent, în calitate de suport pentru evoluţia stilului pictural al artistului.
(Ioana Beldiman)
Literatura
JIANU, Ionel, “Grigoresco”, Editions en langues étrangères, Bucarest, 1956
JIANU, Ionel, BENEȘ, V., “Mărturii despre Grigorescu”, antologie critică, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957
NICULESCU, Remus, “Expoziţia Nicolae Grigorescu”, Muzeul de artă al RPR, Bucureşti, 1957
NICULESCU, Remus, ”Grigorescu şi primii săi critici”, în Studii şi cercetări de Istoria Artei, nr. 1/1958, p. 139-182
OPRESCU, George [- R.Niculescu ], “N. Grigorescu”, Ed. Meridiane, vol. I, II, 1961-1962
VLAHUȚĂ, A., “Pictorul N.I.Grigorescu, vieaţa şi opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910
K. H. ZAMBACCIAN, “Grigorescu”, cu 14 planşe colorate și 94 reproduceri în alb și negru, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1945
Dimenzije
width 16 cm, height 27 cm
Opis
ulei pe lemn, semnat dreapta jos, cu roşu, N. G.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
În nicio perioadă din viaţa sa Grigorescu n-a pictat mai multe portrete decât în decada 1870-1880. Fizionomia umană, cu o structură fizică şi psihică definită limpede, rămânea în centrul operei sale, care nu devenise încă aceea a unui “peisagist”. Portretul de faţă are toate trăsăturile pentru a se înscrie în această categorie, identificată de exegeţii operei grigoresciene - George Oprescu şi Remus Niculescu - în monografia pe care au dedicat-o artistului (vol. I, 1961, p. 200).
După caracteristicile costumului - a cărui dominantă cromatică este roşul, cu bluza bogat brodată în râuri pe mâneci şi cu marama tivită cu bentiţă, drapată specific, pe sub bărbie - lucrarea pe care o analizăm s-ar putea intitula Ţărăncuţă din Muscel, ceea ce trimite la o cunoscută efigie pictată de artist către 1874, Ţărancă din Muscel (MNAR, inv. 3597), devenită, pentru un timp, emblemă a artei noastre culte împletite cu cea populară.
Ca element de asemănare între cele două imagini, putem repera, pe lângă costum, tipologia celor două figuri, chipurile armonios desenate - oval cu rotunjimi, ochii căprui, discret surâzători, potrivit distanţaţi sub sprâncenele “încondeiate”, buzele senzuale, în sincron cu desenul nasului şi cu bărbia rotundă, uşor pregnantă. În plus, felul în care se aşază simetric părul pe frunte ne trimite spre o a treia efigie, şi aceasta celebră, Ţărancă torcând (Muzeul Zambaccian), în care recunoaştem fără tăgadă trăsăturile fizionomice amintite mai sus, dar și caracteristicile costumului de Muscel. Se poate astfel constitui un grupaj de trei portrete (dintre care Ţărăncuţă este unul) ce par a fi realizate de Grigorescu după un acelaşi model feminin, care i-a pozat pictorului în aceeaşi perioadă, probabil în zona Rucărului.
Prezenta lucrare este, în primul rând, un studiu de fizionomie şi de expresie. Fundalul de ocru cald pe care se decupează figura creează o atmosferă de calmă intimitate, în deplină concordanţă cu starea de spirit a modelului portretizat. Autorul nu a mai fost interesat să adăuge un alt element în compoziţie, redarea personajului fiind suficientă pentru coerența lucrării. De aceea putem considera pictura drept un exerciţiu pregătitor pentru o serie întreagă de figuri de ţărănci, imagini emblematice pentru opera grigoresciană. Indubitabil, Ţărăncuţă se situează în rândul studiilor făcute de Grigorescu în căutarea unei tipologii fizionomice de frumuseţe feminină specifică Munteniei subcarpatice.
Pornind de la investigarea etapei reprezentate - anul 1874 înscris de artist pe tabloul din Muzeul Zambaccian - şi ţinând cont de faptul că Grigorescu călătoreşte la Roma și Napoli în iarna dintre anii 1873-1874, precum și în primăvara care i se succede, descoperim aceeaşi semnătură în monogramă din pictura de faţă pe lucrarea Cioban călare pe asin, pictată de artist în Italia (vezi Remus Niculescu, 1957, cat. 113). Reîntorcându-se în ţară la începutul lunii iulie a aceluiaşi an, Grigorescu se dedică subiectelor româneşti: peisaje şi studii de fizionomii tipice zonelor în care petrece intervale de timp, în căutarea motivelor picturale. Reluând constantele sale preocupări privind subiectele naţionale, le va identifica acum prin analogie cu motivele corespondente, întâlnite în Italia. La Roma și Napoli a fost atras de tipurile de ţărani îmbrăcaţi în portul pitoresc local de Latium ori de Campania, a căror alură îi amintea de fermecătoarele modele italiene ce pozau în atelierele Parisului, inclusiv la École des Beaux-Arts. Modelele lui Grigorescu la Roma şi Napoli - pe care le identificăm în Napolitană (Muzeul de Artă Braşov, inv. 142), în romanticul Sor Vicenzio (G. Oprescu [- R. Niculescu], 1961, il. 172 ), ce reapare şi în Pifferraro (idem, planşa VIII ), privind Roma de pe terasa Pincio - îl incită evident pe Grigorescu, universul şi pitorescul fiind corelate cu figurile pastorale de la noi, prezente deja în opera grigoresciană. Desigur că elementele arhaice din costumul purtat de Sor Vicenzio (încălţămintea asemănătoare opincilor) îi va fi readus lui Grigorescu în minte lumea rurală de acasă. La fel, tot la Roma, eleganţa atât de naturală în poză a femeii simple care îi este model pentru acuarela Italiancă (Oprescu - [R. Niculescu], il. 171, colecţia Dona), precum şi costumul ei de factură renascentistă, sunt pentru artistul român prilejuri de încântare, dar şi de meditaţie cu privire la configurarea unei şcoli naţionale de pictură, care ar putea valorifica resursele artei noastre ţărăneşti. Ca urmare, am putea considera lucrarea noastră în pandant cu acuarela romană Italianca, de care o desparte un interval de timp probabil foarte redus.
De la imaginea țărăncii franceze, pe care o desenează şi o pictează la Barbizon şi Marlotte în răstimpul 1863-1869, la modelele în costume tradiţionale ce apar în scurtul intermezzo italian şi, în sfârşit, până la categoria vastă a efigiilor de păstoriţe de la noi - temă pe care Grigorescu o considera definitorie pentru şcoala națională de pictură - se poate citi o claritate a crezului său artistic ce revine consecvent, în calitate de suport pentru evoluţia stilului pictural al artistului.
(Ioana Beldiman)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
JIANU, Ionel, “Grigoresco”, Editions en langues étrangères, Bucarest, 1956
JIANU, Ionel, BENEȘ, V., “Mărturii despre Grigorescu”, antologie critică, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1957
NICULESCU, Remus, “Expoziţia Nicolae Grigorescu”, Muzeul de artă al RPR, Bucureşti, 1957
NICULESCU, Remus, ”Grigorescu şi primii săi critici”, în Studii şi cercetări de Istoria Artei, nr. 1/1958, p. 139-182
OPRESCU, George [- R.Niculescu ], “N. Grigorescu”, Ed. Meridiane, vol. I, II, 1961-1962
VLAHUȚĂ, A., “Pictorul N.I.Grigorescu, vieaţa şi opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910
K. H. ZAMBACCIAN, “Grigorescu”, cu 14 planşe colorate și 94 reproduceri în alb și negru, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1945
