Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Cea mai valoroasă perioadă din creația lui Băeșu ia contur începând cu anul 1925, moment în care artistul a conștientizat și și-a reevaluat parcursul. Depășind perioada influențată de călătoriile din Italia, dar și de problemele legate de sănătate, pictorul reușește să acceseze sursele inspiraționale cu adevărat relevante mediului artistic modern, pentru a se ralia la acel spirit de esență românescă. Afilierea la Tinerimea Artistică, în cadrul căreia devine membru asociat începând cu anul 1925, aduce și ea un plus de încredere unui Băeșu, care, deși aparent introvertit și retras, simțea nevoia unui grup în rândul căruia să își identifice apartenența. Recunoscut drept unul dintre puținii pictori „regionalizați”, Băeșu a reușit să ofere creației sale patina universalității, tocmai prin descoperirea acelor subiecte care depășeau apartenența la spațiul din care acestea proveneau (de pildă Moldova redată într-o manieră intimă).
Cu ajutorul portretului, care a reprezentat chiar culmea noii estetici accesate, Băeșu a reușit să traducă iscusit lumea satului moldovenesc, dar într-o factură diferită față de înaintașii săi - Octav Băncilă, Ștefan Dimitrescu sau Camil Ressu. În diversele opere în care a abordat universul rural, pictorul nostru nu a îmbrățișat realitatea satului prin prisma implicațiilor sociale, așa cum regăsim la cei trei artiști menționați, ci și-a dezvoltat un domeniu propriu, pornind de la un limbaj plastic relevant. Echilibrul compoziției devenea astfel punctul de interes maxim, ceea ce avea să se contureze în tabloul țăranului moldovean, al cărui scop era să fixeze tocmai acea fizionomie specific locală. În lucrări ca “Savin din Dorna”, “Vânzătorul de pește” sau “Copilul nimănui”, Băeșu se definea drept un povestitor de tipuri umane și nu un pictor al pitorescului regional.
Într-o epocă în care discursul despre specificul național surclasa toate celelalte curente, pictura interbelică își găsea locul în această polemică printr-un număr de artiști care recunoșteau drept sursă primară de motiv tocmai acele componente ale culturii autohtone ce meritau să devină port-drapel. Tonitza, unul dintre cei mai reprezentativi astfel de artiști, îl regăsea pe Băeșu în gama acelora care, prin alegerile din planul plastic, aduceau un plus întregii problematici asupra specificului. Principalele valori dobândite de Băeșu depășeau simpla încadrare într-un stil pictural, și, prin acuitatea observației realiste, paleta concisă de culori sau calitatea expresiei în linia naturaleții, pictorul devenea un mic maestru, reprezentativ atât spațiului proxim, Moldova natală, cât și întregii țări, în special prin exponatele de la Saloanele vremii.
“Bătrâna țărancă torcând” este, alături de “Măicuța din Văratec”, una dintre cele mai relevante creații ale perioadei de maturitate pe care a cunoscut-o arta moldoveanului. Așa cum o întâlnim și în alte compoziții de factură tradițională, bătrâna din “Vatră” are rolul de a închega compoziția, pe care o recunoaștem atât din universul rural, dar mai ales din creația maeștrilor naționali (Grigorescu, Luchian). Austeritatea planului cromatic ne dezvăluie un Băeșu înclinat mai mult spre conștientizarea spațiului matriarhal, prin care opera își găsește scopul final, iar construirea planurilor figurative vine să întărească însemnătatea obiectului pictat. Vatra, punct central al operei, este pictată în acea manieră parcimonioasă în ceea ce privește mijloacele de expresie plastică: câteva linii de contur, două trei tonuri de ocru amestecate cu un alb murdar. De altfel, dincolo de simpla apariție a spațiului real, cea care caracterizează opera este gama cromatică mai gravă, prin care ni se oferă evident motivul întregului discurs.
Literatura
CIUCĂ, Valentin, “Aurel Băeșu”, Ed. Meridiane, București, 1987
DUMITRESCU, Maria, “Aurel Băeșu”, Ed. Meridiane, București, 1968
Opis
ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu roșu, Aurel Băeșu
Informacije o istraživanju
Opera a participat la Expoziția Salonului Oficial 1926 și este menționată la cat. 15, sub titlul “Interior la țară”
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Cea mai valoroasă perioadă din creația lui Băeșu ia contur începând cu anul 1925, moment în care artistul a conștientizat și și-a reevaluat parcursul. Depășind perioada influențată de călătoriile din Italia, dar și de problemele legate de sănătate, pictorul reușește să acceseze sursele inspiraționale cu adevărat relevante mediului artistic modern, pentru a se ralia la acel spirit de esență românescă. Afilierea la Tinerimea Artistică, în cadrul căreia devine membru asociat începând cu anul 1925, aduce și ea un plus de încredere unui Băeșu, care, deși aparent introvertit și retras, simțea nevoia unui grup în rândul căruia să își identifice apartenența. Recunoscut drept unul dintre puținii pictori „regionalizați”, Băeșu a reușit să ofere creației sale patina universalității, tocmai prin descoperirea acelor subiecte care depășeau apartenența la spațiul din care acestea proveneau (de pildă Moldova redată într-o manieră intimă).
Cu ajutorul portretului, care a reprezentat chiar culmea noii estetici accesate, Băeșu a reușit să traducă iscusit lumea satului moldovenesc, dar într-o factură diferită față de înaintașii săi - Octav Băncilă, Ștefan Dimitrescu sau Camil Ressu. În diversele opere în care a abordat universul rural, pictorul nostru nu a îmbrățișat realitatea satului prin prisma implicațiilor sociale, așa cum regăsim la cei trei artiști menționați, ci și-a dezvoltat un domeniu propriu, pornind de la un limbaj plastic relevant. Echilibrul compoziției devenea astfel punctul de interes maxim, ceea ce avea să se contureze în tabloul țăranului moldovean, al cărui scop era să fixeze tocmai acea fizionomie specific locală. În lucrări ca “Savin din Dorna”, “Vânzătorul de pește” sau “Copilul nimănui”, Băeșu se definea drept un povestitor de tipuri umane și nu un pictor al pitorescului regional.
Într-o epocă în care discursul despre specificul național surclasa toate celelalte curente, pictura interbelică își găsea locul în această polemică printr-un număr de artiști care recunoșteau drept sursă primară de motiv tocmai acele componente ale culturii autohtone ce meritau să devină port-drapel. Tonitza, unul dintre cei mai reprezentativi astfel de artiști, îl regăsea pe Băeșu în gama acelora care, prin alegerile din planul plastic, aduceau un plus întregii problematici asupra specificului. Principalele valori dobândite de Băeșu depășeau simpla încadrare într-un stil pictural, și, prin acuitatea observației realiste, paleta concisă de culori sau calitatea expresiei în linia naturaleții, pictorul devenea un mic maestru, reprezentativ atât spațiului proxim, Moldova natală, cât și întregii țări, în special prin exponatele de la Saloanele vremii.
“Bătrâna țărancă torcând” este, alături de “Măicuța din Văratec”, una dintre cele mai relevante creații ale perioadei de maturitate pe care a cunoscut-o arta moldoveanului. Așa cum o întâlnim și în alte compoziții de factură tradițională, bătrâna din “Vatră” are rolul de a închega compoziția, pe care o recunoaștem atât din universul rural, dar mai ales din creația maeștrilor naționali (Grigorescu, Luchian). Austeritatea planului cromatic ne dezvăluie un Băeșu înclinat mai mult spre conștientizarea spațiului matriarhal, prin care opera își găsește scopul final, iar construirea planurilor figurative vine să întărească însemnătatea obiectului pictat. Vatra, punct central al operei, este pictată în acea manieră parcimonioasă în ceea ce privește mijloacele de expresie plastică: câteva linii de contur, două trei tonuri de ocru amestecate cu un alb murdar. De altfel, dincolo de simpla apariție a spațiului real, cea care caracterizează opera este gama cromatică mai gravă, prin care ni se oferă evident motivul întregului discurs.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
