Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Portretul, integrat complexului realist iscusit de Corneliu Baba, reprezintă una dintre ultimile modalități prin care îl putem oferi interbelicului pe pictorul nostru. Stilul clasicizant cu care Baba a abordat pictarea omului este definit de maniera atât de personală cu care artistul s-a individualizat și a modificat pictura celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Cu o lecție repetată în special în perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial, prin desele portrete sociale, Baba a reușit să “colecționeze” un bagaj ilustru pentru ocaziile oferite de pictarea chipului uman. Fie că a pictat figurile idilice, generalizante ce au populat masele de oameni ce se regăsesc în operele sale, fie că a pictat familia și pe cei apropiați, pictura nu a omis niciodată amănuntul ce oferă cu adevărat însemnătate operei. Aprofundarea spirituală este unealta prin care artistul poate oferi cu adevărat unui portret însemnătatea de care are nevoie. Simpla apariție fotografică nu putea fi compatibilă cu caracterul lui Baba, iar chipurile pictate dovedesc necontenit faptul că modelul intra sub atenta analiză a maestrului.
Și în cazul acestui gen pictural, cu atât mai mult în cazul lui Baba, pot fi identificate două părți coerente ce alcătuiesc tabloul artistic. Portretul de societate și portretul intim sunt cele două entități ce transformă întregul gen într-un complex bicefal, într-o orânduire logică a mecanismelor de atribuire. Pentru prima categorie lucrurile sunt evidente, pictarea unor personalități reprezentând o practică des întâlnită, mai ales la bunii portretiști și cu atât mai mult în cazul unuia ca Baba, celebrat în timpul vieții, colecționat și apreciat deopotrivă. Portretul lui Sadoveanu sau al Luciei Sturdza Bulandra, probabil cele mai celebre din această gamă, îl introduc pe Baba în elită, alături de un G.D. Mirea sau Eustațiu Stoenescu, iar locul său alături de cei doi este fixat, în special datorită apartenenței acestor opere perioadei de început. Forța expresivă emanată de aceste opere a fost cea care l-a definit pe Baba până spre sfârșitul vieții, chiar dacă pictura a suferit schimbări majore în cei 40 de ani ce au urmat operelor menționate mai sus. În ceea ce privește portretul intim, în care sunt prezentați membrii ai familiei sau prietenii apropiați, se simte o schimbare atât a cadrului, cât și a atmosferei. În cadrele obiective, reci și insipide ale portretelor de societate, Baba căuta mai mult realizarea decât efectul. În cazul operelor definite de un subiect personal, atmosfera este prima care se schimbă, cel puțin ca un subtil efect vizual ce fixează însemnătatea personajului în ochii pictorului.
În pictarea lui ”Mihăiță” Baba nu se dezice acelei particularități compoziționale cu ajutorul căreia a învățat și practicat arta portretului. Pictorul uzează de același stereotip în așezarea modelului pe care îl putem identifica și în gama extinsă de portrete realizate de Stoenescu. Maniera de pictare a personajului începe de la fixarea acestuia în compoziție, de cele mai multe ori fiind privit în proporție de două treimi, în șezut, cu privirea ațintită anterior. Opțiunea pentru un fundal închis nu este numai alegerea unei modalități tipice de emfazare a modelului, dar și modalitatea preferată de Baba în conceperea spațiului, negrul fiind folosit din belșug ori de câte ori există posibilitatea. Paleta cromatică este sărăcăcioasă, poate mai sărăcăcioasă decât de obicei, lucru evidențiat și de lipsa tonurilor calde care ar fi contrastat mult mai puternic cu fundalul sumbru. Dincolo de planul compozițional, opera se încheagă în jurul chipului tânărului băiat, care, de sub bretonul negru ca de tăciune, aruncă priviri săgetătoare, așa cum numai un copil supărat o poate face. Baba surprinde perfect starea sufletească a modelului său, probabil acesta fiind și motivul pentru care creează această atmosferă apăsătoare. (I.P.)
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu roșu, Baba, (19)76
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
Portretul, integrat complexului realist iscusit de Corneliu Baba, reprezintă una dintre ultimile modalități prin care îl putem oferi interbelicului pe pictorul nostru. Stilul clasicizant cu care Baba a abordat pictarea omului este definit de maniera atât de personală cu care artistul s-a individualizat și a modificat pictura celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Cu o lecție repetată în special în perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial, prin desele portrete sociale, Baba a reușit să “colecționeze” un bagaj ilustru pentru ocaziile oferite de pictarea chipului uman. Fie că a pictat figurile idilice, generalizante ce au populat masele de oameni ce se regăsesc în operele sale, fie că a pictat familia și pe cei apropiați, pictura nu a omis niciodată amănuntul ce oferă cu adevărat însemnătate operei. Aprofundarea spirituală este unealta prin care artistul poate oferi cu adevărat unui portret însemnătatea de care are nevoie. Simpla apariție fotografică nu putea fi compatibilă cu caracterul lui Baba, iar chipurile pictate dovedesc necontenit faptul că modelul intra sub atenta analiză a maestrului.
Și în cazul acestui gen pictural, cu atât mai mult în cazul lui Baba, pot fi identificate două părți coerente ce alcătuiesc tabloul artistic. Portretul de societate și portretul intim sunt cele două entități ce transformă întregul gen într-un complex bicefal, într-o orânduire logică a mecanismelor de atribuire. Pentru prima categorie lucrurile sunt evidente, pictarea unor personalități reprezentând o practică des întâlnită, mai ales la bunii portretiști și cu atât mai mult în cazul unuia ca Baba, celebrat în timpul vieții, colecționat și apreciat deopotrivă. Portretul lui Sadoveanu sau al Luciei Sturdza Bulandra, probabil cele mai celebre din această gamă, îl introduc pe Baba în elită, alături de un G.D. Mirea sau Eustațiu Stoenescu, iar locul său alături de cei doi este fixat, în special datorită apartenenței acestor opere perioadei de început. Forța expresivă emanată de aceste opere a fost cea care l-a definit pe Baba până spre sfârșitul vieții, chiar dacă pictura a suferit schimbări majore în cei 40 de ani ce au urmat operelor menționate mai sus. În ceea ce privește portretul intim, în care sunt prezentați membrii ai familiei sau prietenii apropiați, se simte o schimbare atât a cadrului, cât și a atmosferei. În cadrele obiective, reci și insipide ale portretelor de societate, Baba căuta mai mult realizarea decât efectul. În cazul operelor definite de un subiect personal, atmosfera este prima care se schimbă, cel puțin ca un subtil efect vizual ce fixează însemnătatea personajului în ochii pictorului.
În pictarea lui ”Mihăiță” Baba nu se dezice acelei particularități compoziționale cu ajutorul căreia a învățat și practicat arta portretului. Pictorul uzează de același stereotip în așezarea modelului pe care îl putem identifica și în gama extinsă de portrete realizate de Stoenescu. Maniera de pictare a personajului începe de la fixarea acestuia în compoziție, de cele mai multe ori fiind privit în proporție de două treimi, în șezut, cu privirea ațintită anterior. Opțiunea pentru un fundal închis nu este numai alegerea unei modalități tipice de emfazare a modelului, dar și modalitatea preferată de Baba în conceperea spațiului, negrul fiind folosit din belșug ori de câte ori există posibilitatea. Paleta cromatică este sărăcăcioasă, poate mai sărăcăcioasă decât de obicei, lucru evidențiat și de lipsa tonurilor calde care ar fi contrastat mult mai puternic cu fundalul sumbru. Dincolo de planul compozițional, opera se încheagă în jurul chipului tânărului băiat, care, de sub bretonul negru ca de tăciune, aruncă priviri săgetătoare, așa cum numai un copil supărat o poate face. Baba surprinde perfect starea sufletească a modelului său, probabil acesta fiind și motivul pentru care creează această atmosferă apăsătoare. (I.P.)
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.