69. Flori în cerdac


Ștefan Popescu a fost de-a lungul carierei sale un artist de o modestie exemplară. În prefața catalogului său din 1947 declara ‘’Atâta am putut, atâta am făcut’’. A studiat la Academia de Arte din München cu Nikolas Ghizis, perioadă în care a lucrat sub influenţa academismului, a canonului de frumuseţe antic şi renascentist și care l-a învățat rigoarea desenului. A studiat și la Academia de Arte din Paris cu Lucien Simon şi Eugene Carriere, experiență prin care va lua contact cu studiul culorii și al luminii. A debutat în 1901 cu o expoziţie organizată la Ateneul Român din Bucureşti. În același timp a expus și în spațiile culturale în care s-a format – în 1901 la Munchen, unde a fost premiat cu medalia de aur la expoziția Secession și în 1904 la Paris. În același an 1904 a expus alături de Monet și Degas, acesta fiind momentul din care se observă o schimbare în opera sa. Natura nu mai este doar décor, ci devine subiectul principal al lucrărilor sale, sub imperiul impresionismului Studiul la Paris a prilejuit întâlnirea cu Gheorghe Petrașcu, Ipolit Strâmbu, Kimon Loghi și Frederick Storck, cei alături de care a fondat, la întoarcerea în țară, ‘’Tinerimea Artistică’’. Noua asociație s-a născut din dorința de promovare a unei arte noi, dar și din experiența celor cinci studenți parizieni ce se confruntaseră cu atitudinea sarcastică a colegilor din atelierele în care lucrau. În 1905 Ştefan Popescu s-a afiliat grupului “Cercle des étudiants roumains”, în cadrul căruia îi avea colegi pe Constantin Brâncuşi, Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu. În 1922 este la rându-i profesor, pentru o scurtă perioadă, la Academia de Arte din Bucureşti. A participat la Bienala din Veneția și a fost premiat în Franța în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris. A călătorit foarte mult și a lucrat deopotrivă în țările vizitate – Maroc, Alger, Tunisia, Italia, Grecia, Germania. Dacă o primă etapă a creației sale poate fi identificată ușor datorită influențelor academismului studiat în spațiul german, restul operei sale scapă unor clasificări clare. Ca peisagist, Ștefan Popescu trece prin mai multe perioade ce ar putea fi clasificate în funcție de subiect. Peisajele din zona orientală scăldate în lumina compactă, diferă față de cele din țară, în care vegetația bogată și casele ascunse în deltă oferă cadrul dezvoltării complexe a unui motiv al copacului. Rigurozității desenului îi este grefată o manieră impresionistă de realizare, în tușe scurte, în încercarea de redare a subtilității cromatice a luminii.

Literatura

CONSTANTINESCU, Paula, ‘‘Ştefan Popescu’’, Bucureşti, 1972 OPRESCU, George, Popescu, Mircea, ‘‘Scrieri despre artă’’, Bucureşti, 1968 OPRESCU, George, ‘‘Ştefan Popescu’’, Bucureşti, 1943 ‘‘Ştefan Popescu’’, Editura Standard Graphica, Bucureşti, 1947

Opis

ulei pe pânză, semnat stânga jos, cu negru, St. Popescu


DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.