141. Flori de salcie [1909]

Patru studenți la arhitectură, influențati de Jugendstil, făureau în 1905, la Dresda, una dintre cele mai puternice manifestări artistice ale secolului XX. Urniți de dorința de înnoire și de debarasare de spiritul academist în care se școleau, dar pasionați de marile realizări din istoria artei (Albrecht Dürer, Lucas Cranach cel Bătrân și alții), Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst Ludwig Kirschner și Karl Schmidt-Rottluff alcătuiau Die Brücke (Podul). Importanța graficii, în special a gravurii (xilo și lino-gravura), pasiunea pentru culoarea violentă, tensiune și imaginar frapant, îmbrăcate deseori în haina primitivismului defineau direcțiile grupului, la care, în 1906, se alipea și Arthur Segal. În cea de a doua jumătate a deceniului întâi al secolului trecut, Segal devenea un membru ilustru al Secesionismului și Neo-secesionismului berlinez, și, pe lângă colaborările cu Die Brücke și Die Blaue Reiter, devenea co-fondator al "Neue Sezession"(1910), alături de Ernst Ludwig Kirschner sau Max Pechstein. Sub această umbrelă modernistă, proto-avangardistă, Segal va crea până în jurul lui 1910, folosindu-se de tehnica divizionistă și pointillistă, fiind considerat un Neo-impresionism, atât în critica din Germania, cât și în cea din România. În 1910 avea să aibe o expoziție personală în caadrul Societății "Arta", la sala din strada Lascăr Catargiu nr.7, moment în care nu puțini cronicari menționau "întâia expoziție de artă modernă de la noi" ("Minerva", 8 martie 1910). Chiar dacă critica este diversă, știindu-se mediul refractar de receptare a tehnicilor neoimpresioniste introduse în arta românească și de un Mutzner, Sion sau Dărăscu cam în aceeași perioadă (cca.1910), trebuie menționat că Segal era văzut și prin aura secesionismului german, având astfel o "legitimitate"mai evidentă, față de mai tinerii lui colegi. Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. "Florile și naturele moarte, sunt compuse și combinate spre a ne da un acord intensiv de culoare sau în tonuri amonizate într-un albastru azuriu cu un lustru metalic..." (cronicarul din "Seara", 7 martie 1910). (I.P.)

Literatura

"Arthur Segal, 1875-1944" (catalog), Argon Verlag, Berlin, 1987

Dimenzije

width 80.5 cm, height 101 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat şi datat dreapta sus, cu albastru, "A. Segal, 1909"

Lot.notes

Pe verso, dedicație olografă în germană: "Herrn Hjalmar Gabrielson/ Göteborg/ mit freundlichen Grusse/ Arthur Segal"

Izlasci

1909

PODRIJETLO

colecția istorică Hjalmar Gabrielson (1876-1949), Goteborg. Gabrielson, om de afaceri, mecena și colecționar de artă suedez, a fost un apropiat al grupării Der Sturm și al mișcărilor avangardiste și constructiviste interbelice (germane și rusești), iar prietenia cu Arthur Segal avea să se concretizeze în prima jumătate a anilor '20, atunci când pictorul îi oferea consiliere în achiziționare unor opere de artă. Colecția Gabrielson avea să primească și un catalog și o expoziție în Berlin în cursul anului 1923, perioadă în care colecția cuprindea deja opere de Renoir, Cézanne, Chagall, Willumsen, Viking Eggeling, Kandinsky, Kurt Schwitters, El Lissitzky, Lászlo Mohology-Nagy, Oskar Fischer, Johannes Itten, Alexej von Jawlensky alături de circa 10 opere ale lui Arthur Segal.

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.