60. Baigneuze

Odată cu încheierea primului Război Mondial, Theodorescu-Sion își relua activitatea artistică, dând dovadă de același aplomb cu care impresiona la începutul deceniului al doilea al secolului trecut. Itinerarul se schimbă, însă țelul rămâne același, aprofundarea cât mai coerentă a complexului dinamic oferit de natura înconjurătoare, care, ca până atunci, rămâne principala sursă de efect și valoare compozițională. Chiar dacă primele expoziții de după 1918 ating în continuare aceeași tematică, în care impresiile războiului trăiesc încă vii, în timp, Sion își va reorganiza registrul plastic, care va simți chiar și o relativă întoarcere în timp. Încursiunile în tehnica pointilistă le cunoscuse și le aprofundase în etapa de căutări, când, cam în aceeși perioadă ca Dărăscu, picta în tehnica neoimpresioniștilor francezi. Theodorescu-Sion, influențat la începuturile carierei de construcția cezanniană, se va reapropia de maniera maestrului francez, în unele compoziții ale anilor 1919-1920. În opera de față, recunoaștem acea punere în pagină pe care o vom descoperi mai târziu în corpul marilor compoziții tematice, pe care Sion le modela sub alte pretexte stilistice. În același timp, influența pe care “Les grande baigneuses” a lui Cezanne o avea asupra lui Sion venea pe un filon imaginat încă din anii 1913-1914, când artistul concepea una dintre primele opera cu tematica scăldatului. Atunci, influența lucrării lui Cezanne era cu mult mai însemnată, construcția în sine având schelet chiar lucrarea menționată mai sus. În “Baigneuse”, rezolvarea plastică nu se sustrage cu nimic perioadei din care provine. Tipic sfârșitului de deceniu doi al secolului trecut, culoarea devine dependentă de maniera de punere a tușei. Tonurile folosite, chiar dacă sunt aparent violente și disproporționate tematic, sunt recognoscibile în cadrul unei palete dezvoltate pe structura unor influențe expresioniste, evidentă în contextul finalului de război. Opera este compusă din cele două registre evidente, grupul de două femei, și peisajul, care, chiar dacă are aspectul de decor, își poartă însemnătatea în contextul compoziției. Pictate pe o structură geometrică, nudurile sunt prezentate fără nici o însemnătate aparte, și, paradoxal, ele devin domeniul discuției efectelor decorative. Expresivitatea vizuală este împuternicită de liniile de construcție, pe care Sion nu ezită să le emfazeze chiar prin contrapunerea tonurilor disonante. În ceea ce privește paleta cromatică, pictorul nu se abate de la pornirile cezannie, și, modelând în tonuri reci, rar contrabalansează cu valorații calde. Ba mai mult, albul, neutru și inexpresiv în cazul de față accentuează aspectul rigid al unei construcții logice. Chiar dacă tema în cele din urmă este una clasică, Theodorescu –Sion iese cu adevărat din tipare, pentru o primă dovadă a spectrului imaginar atât de expresiv.

Literatura

SCHOBEL, Doina, ”Despre evoluţia şi caracteristicile genurilor în creaţia pictorului Ion Theodorescu – Sion”, Studii Muzeale, Vol. V, Bucureşti 1971, pp 59-69 VLASIU, Ioana, ”Anii 20 tradiţia şi pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000

Opis

ulei pe hârtie lipită pe pânză, semnat şi datat dreapta jos, cu albastru, Theodorescu Sion, 1919

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.