Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
Fotografije parcele su informativne i indikativne te ne mogu pružiti vrlo detaljan prikaz objekta iz svih kutova. Preporučujemo pažljiv fizički pregled parcele prije licitiranja.
La 20 de ani, cu o experiență de viață bogată, Bilțiu Dăncuș ajunge la București, unde se înscrie la Școala de drumuri și poduri din cadrul Politehnicii. Fiind dependent de bursă, el reușeşte să își transfere privilegiile la Școala de Arte Frumoase, imboldul artistic fiind mult mai puternic decât dorința familiei sau cariera de inginer. Principalele figuri artistice care îl vor influența în deceniul al treilea sunt date chiar de instituția la care studia; astfel G.D. Mirea, Costin Petrescu sau Gabriel Popescu îl vor forma pe tânărul artist. Dacă în 1924 îl ajută pe Costin Petrescu la împodobirea Catedralei Unirii din Alba Iulia şi devine profesor titular la Școala Normală din Sighet, Dăncuș nu dorea totuși să se plafoneze în țară, drept urmare pleacă să își continue studiile în străinătate. Timp de doi ani călătoreşte prin Europa și în nordul Africii. La Paris face pași conștiincioşi pentru a evolua, pictează în atelier şi în aer liber și, nu în ultimul rând, face copii în muzee. Pe drumul de întoarcere poposește ceva timp în Spania, apoi ajunge în Tunis, Alger şi Maroc. După doi ani de peregrinări, Traian Bilțiu Dăncuș se întoarce în țară, pentru a mai întreprinde o ultimă călătorie în 1929, în urma căreia deschide o expoziție la Cluj.
Primind în epocă eticheta de pictor maramureșean, Bilțiu nu și-a negat niciodată rădăcinile, nici măcar atunci când a părăsit meleagurile natale. Însă cariera de pictor nu a fost singura prin care și-a întipărit numele în cultura națională. A fondat ziarul “Graiul Maramureșului”, a fost un animator al turismului montan local și a condus Muzeul de Etnografie din Sighet.
În ceea ce privește realizarea plastică, Bilțiu a fost unul dintre puținii artiști care și-a extras motivele exclusiv din mediul sătesc, omul și casa țăranului simplu, într-un cuvânt, tradiționalul maramureșean și românesc. Lucrarea aceasta este o fărâmă din acel univers îndrăgit de pictor, pictând un colț de masă, relevant pentru micul univers rural. O carafă, o cană din ceramică, o lingură de lemn și câteva mere reușesc să sintetizeze atmosfera unui lăcaș al țăranului român, de care pictorul nostru se desprindea rar.
Relevante pentru pictura lui Bilțiu Dăncuș sunt cuvintele pe care George Oprescu le spunea în urma expoziției din 1939 de la București, Sala Dalles: ”Niciodată culoarea pură n-a fost la mai mare cinste. Și nici pictura n-a fost mai aproape de sentimentul viu, puternic, fără concesii și fără reticențe, curagios în violența lui, al țăranului nostru”.
Literatura
Groșanu, Ion, “Traian Bilțiu-Dăncuș. Pictor maramureșean”, București, 1946
Dimenzije
width 50 cm
Opis
ulei pe pânză, semnat și datat dreapta jos, cu brun, T. Bilțiu 1932
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
La 20 de ani, cu o experiență de viață bogată, Bilțiu Dăncuș ajunge la București, unde se înscrie la Școala de drumuri și poduri din cadrul Politehnicii. Fiind dependent de bursă, el reușeşte să își transfere privilegiile la Școala de Arte Frumoase, imboldul artistic fiind mult mai puternic decât dorința familiei sau cariera de inginer. Principalele figuri artistice care îl vor influența în deceniul al treilea sunt date chiar de instituția la care studia; astfel G.D. Mirea, Costin Petrescu sau Gabriel Popescu îl vor forma pe tânărul artist. Dacă în 1924 îl ajută pe Costin Petrescu la împodobirea Catedralei Unirii din Alba Iulia şi devine profesor titular la Școala Normală din Sighet, Dăncuș nu dorea totuși să se plafoneze în țară, drept urmare pleacă să își continue studiile în străinătate. Timp de doi ani călătoreşte prin Europa și în nordul Africii. La Paris face pași conștiincioşi pentru a evolua, pictează în atelier şi în aer liber și, nu în ultimul rând, face copii în muzee. Pe drumul de întoarcere poposește ceva timp în Spania, apoi ajunge în Tunis, Alger şi Maroc. După doi ani de peregrinări, Traian Bilțiu Dăncuș se întoarce în țară, pentru a mai întreprinde o ultimă călătorie în 1929, în urma căreia deschide o expoziție la Cluj.
Primind în epocă eticheta de pictor maramureșean, Bilțiu nu și-a negat niciodată rădăcinile, nici măcar atunci când a părăsit meleagurile natale. Însă cariera de pictor nu a fost singura prin care și-a întipărit numele în cultura națională. A fondat ziarul “Graiul Maramureșului”, a fost un animator al turismului montan local și a condus Muzeul de Etnografie din Sighet.
În ceea ce privește realizarea plastică, Bilțiu a fost unul dintre puținii artiști care și-a extras motivele exclusiv din mediul sătesc, omul și casa țăranului simplu, într-un cuvânt, tradiționalul maramureșean și românesc. Lucrarea aceasta este o fărâmă din acel univers îndrăgit de pictor, pictând un colț de masă, relevant pentru micul univers rural. O carafă, o cană din ceramică, o lingură de lemn și câteva mere reușesc să sintetizeze atmosfera unui lăcaș al țăranului român, de care pictorul nostru se desprindea rar.
Relevante pentru pictura lui Bilțiu Dăncuș sunt cuvintele pe care George Oprescu le spunea în urma expoziției din 1939 de la București, Sala Dalles: ”Niciodată culoarea pură n-a fost la mai mare cinste. Și nici pictura n-a fost mai aproape de sentimentul viu, puternic, fără concesii și fără reticențe, curagios în violența lui, al țăranului nostru”.
DODATNE INFORMACIJE
Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.
