127. Trandafiri [1863-1867]

Abia culeşi dintr-o grădină, poate la Barbizon ori la Marlotte, cu petalele fragede iradiind de culoare, trandafirii "aruncaţi" pe masă înainte de a fi ordonaţi în vas, îi furnizează lui Grigorescu impulsul creaţiei pe care îl resimte adesea în fața spectacolului pictural al Naturii. Privitorul percepe la rândul său emoţia artistului, reconstituind astfel traseul facerii lucrării.
Aparţinând prin specificitate perioadei de la Barbizon (1863-1869), arsenalul de mijloace de expresie pus la bătaie de Grigorescu aduce ca elemente cheie ale compoziţiei cel puţin două soluţii: contrastul dramatic de ecleraj dintre zonele luminate (centrală, inferioară) şi cea superioară, întunecată, dar şi forţa cromatică şi sugestia de prospeţime a florilor. Trandafirii roşii, albi, roz plasaţi în centrul imaginii sunt în acest spectacol sursă de culoare-lumină iradiind asupra întregii lucrări o undă de emoţie.
În naturile moarte pictate de artist după 1863, acest tip de vocabular plastic este principiu al construcţiei imaginii. Exerciţiul pictorului îşi are de mai multe ori acelaşi punct de plecare, bogaţia de sugestii cromatice, tactile, olfactile oferite de acelaşi motiv pictural, trandafirii. În fiecare dintre cazuri artistul îşi nuanţează preocupările în sensul interesului crescut pentru monumentalitatea compoziţiei, conferită de vasele înalte de ceramică în care sunt aşezate florile şi de formatul pe verticală al lucrărilor. Tabloul nostru se înscrie deci într-un grup de naturi moarte ce pot fi comparate între ele şi care datează din aceeaşi perioadă. Amintim "Trandafiri în vas verde" (MNAR, Muzeul Zambaccian, inv. 87825/ 44), "Trandafiri în vas de ceramică alb" (MNAR, Galeria Naţională, inv. 69597/7537).
În creaţia grigoresciană, perioada Barbizon a însemnat într-o primă fază, completarea perioadei de formaţie petrecută la Ecole des Beaux-Arts, iar într-o a doua fază (probabil începând de prin 1865-1866), parte din drumul spre maturizarea viziunii, a stilului, deci găsirea vocabularului personal, a amprentei inconfundabile a artistului. În lucrarea noastră, succesiunea de tuşe aproape gestuale, dinamice, paralele ce face să vibreze întreaga suprafaţă a picturii anunţând formula de identitate grigoresciană din perioada deplinei maturităţi, anii 1880. Înscriem deci prezenta pictură către finele perioadei Barbizon. (IB)

Literatura

Ioana Beldiman, Gheorghe Cosma, Nicolae Grigorescu, pictură-grafică, [catalog expoziţie], Muzeul de Artă al RSR, Bucureşti, 1984-1985
Remus Niculescu, Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog de, Muzeul de Artă al RPR, Bucureşti, 1957
Acad. G.Oprescu [-R.Niculescu], N.Grigorescu, vol. 1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1961
Francisc Şirato, Grigoresco, Editions de la Connaissance S.A., Bruxelles, 1938
A.Vlahuţă, Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui, ediţia Casei Şcoalelor, Socec, Bucureşti, 1910
K. H.Zambaccian, Grigorescu, Ed.Cartea Românească, Bucureşti [1945]

Dimenzije

width 50 cm, height 29.5 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat dreapta jos, cu roşu, "Grigorescu"

Izlasci

1863-1867

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.