77. Bordeiul turcoaicei Eminé

Ion Ţuculescu s-a impus în lumea artei drept unul dintre cei mai îndrăgiţi pictori români, prin prisma stilului său inconfundabil, bazat pe alăturarea de elemente folclorice şi fantastice, într-un cadru inedit, amplificat de forţa cromatică. Arta lui Ţuculescu este una fără pereche din punct de vedere al expresivităţii, sinceră şi pasională. Anul 1937 îi aduce lui Ţuculescu ocazia vizionării expoziţiei retrospective dedicate lui Van Gogh, experienţă esenţială pentru viitoarele sale direcţii artistice puse sub semnul unui halucinant mesaj de culoare. Totuşi, un pesimism negru descrie creaţia sa începând cu anii 1939-1940, Ţuculescu fiind bulversat atât de izbucnirea războiului cât şi decesul bunicului său. Expune în 1941 o serie de peisaje din ţară şi portrete, realizate încă într-un stil destul de echilibrat, uneori impersonal, cel puţin comparativ cu marile lucrări ce l-au consacrat. În 1942, Ţuculescu organizează a patra expoziţie personală, care îi aduce recunoaşterea în viaţa culturală românească, alături de meritele în domeniul medicinei si biologiei. Momentul crucial al carierei sale vine anul următor, tendinţele expresioniste încep a fi sesizate. Intrăm în “perioada neagră”, când desfăşurarea emoţională, eliberată de formă, e construită pe baza culorii, iar desenul devine un simplu suport al structurii interne, un pretext pentru stările redate. Jocul cu elementele de tradiţie străveche transfigurate de viziunea inovativă în simboluri originale, îl plasează pe Ţuculescu în arta cultă. Anul 1946 aduce cu sine ultima expoziţie personală a craioveanului. Stabilind că peisajul era subiectul preferat al lui Ţuculescu, putem aprecia că natura ţărmului Mării Negre – Constanţa, Mangalia, Techirghiol constituie baza pentru unele din cele mai mari realizări ale sale. Treptat simplificate ca structură, ele apar ca avalanşe cromatice de un lirism incendiar. Realitatea e rezumată sintetic dar măreţ prin tuşe scurte, juxtapuse şi, alături de contrastele bizare dintre lumină şi întuneric, absorbă privirea străină într-un mozaic de senzaţii şi trăiri. Avem în acest sens compoziţia “Bordeiul turcoacei Eminé”, foarte elocventă pentru funcţia cromaticii în creaţia lui Ţuculescu. Contururi robuste negre, culoare pe care artistul o asociază cu neliniştea şi incertitudinile în legătură cu existenţa umană, încununează diverse tonuri verzi şi brune. Bordeiul, ușor stilizat, apare ca un spaţiu misterios, apelând la curiozitatea privitorului. Peisajul impresionează şi prin luminozitatea delicată care nu vine dinspre cerul furtunatic, ci chiar din interior, fiind exteriorizată odată cu sentimentele depictate. (S.T)

Literatura

COMARNESCU, Petru, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1974 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

Dimenzije

width 70 cm, height 46 cm

Opis

ulei pe carton, semnat dreapta jos, cu brun, I. Țuculescu

Informacije o istraživanju

Opera a participat la expoziția retrospectivă "Ion Țuculescu", Sala Dalles, București, 1965.

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.