100. Petrecere câmpenească

Nu o dată s-a spus despre Iosif Iser că este una dintre personalităţile marcante ale plasticii româneşti, un artist care a îmbogăţit arta primei jumătăţi a secolului al XIX-lea cu o viziune originală despre lume. Aportul său cel mai important a fost concepţia umanistă în spiritul căreia şi-a formulat întreaga operă, una bogată în semnificaţii, născută din cunoaşterea realităţilor sociale ale epocii şi implicarea activă în problemele cotidiene. Bazată pe coordonate realiste, creaţia lui Iser urmăreşte întotdeauna adevărul, caracteristicile umane autentice, care devin principala sursă a expresivităţii. Ionel Jianu scria despre personalitatea artistică iseriană ca despre o contribuţie valoroasă la şcoala românească de pictură: ”El a pus la noi accentul principal pe expresivitate, pe redarea trăsăturilor caracteristice, care definesc un om şi o situaţie, renunţând la vraja frumosului idilic în favoarea adevărului semnificativ. Iar acest adevăr, în toată cruzimea lui, Iser l-a căutat în societatea vremii sale, în suferinţele şi strădaniile oamenilor, în lupta lor împotriva mizeriei, a exploatării şi a nedreptăţii. De aceea, el s-a afirmat, prin opera sa, ca un artist cetăţean, viguros şi combativ, care a sprijinit ideile cele mai înalte ale epocii sale, ducând astfel mai departe tradiţia realistă şi progresistă a picturii româneşti.”1 La începutul secolului al XIX-lea, pictura senină a lui Nicolae Grigorescu prezenta satul românesc dintr-o perspectivă idilică, în care omul apărea perfect integrat în natură, mulţumit cu ceea ce aceasta îi oferea. Temele exagerat optimiste creau imaginea unui sat tradiţional bucolic, din care lipseau aspecte precum suferinţa, mizeria, boala sau bătrâneţea. Într-o perioadă în care problema traiului greu al ţărănimii începuse să ia amploare, opera lui Grigorescu, dulceagă şi sentimentală, arăta o realitate inversă, incompatibilă şi greu de acceptat de către un spirit ataşat de adevăr precum cel al lui Iser. Arta lui a adus o viziune mai dură şi mai dramatică, dar mai apropiată de realităţile vieţii româneşti ale epocii. Idilismului grigorescian îi opunea o viziune ce avea în centru conflictul dintre om şi natură, pe de o parte, şi societate, pe de cealaltă parte. Opera lui Iser a devenit oglinda frământărilor interioare ale oamenilor simpli confruntaţi cu sărăcia şi inegalitatea, lucrările sale condamnând deseori nedreptăţile sociale şi amendând aspru clasa conducătoare. Spiritul combativ caracterizează îndeosebi prima fază a creaţiei sale, cea cuprinsă între 1904 şi 1920, pe când în cea de-a doua se concentrează mai mult pe redarea complexă a realităţii. Întotdeauna însă, Iser a pus omul în centrul preocupărilor sale, lucrările sale având aproape în totalitate teme umane. Artistul înţelegea să participe activ la lupta pentru progresul social, cu armele proprii artei sale, care urmărea sublinierea şi sancţionarea faptelor reprobabile care au dus la situaţia mizeră a unei întregi clase sociale, demascarea şi criticarea fără cruţare a moravurilor unei societăţi care a permis apariţia unor asemenea contraste. Necesitatea imperioasă de a reda adevărul l-a urmărit pe Iser încă de la începutul formării sale artistice, constituind o predilecţie personală şi nu o opţiune legată de adeziunea la un curent sau o mişcare artistică. Studiind la Academia Regală de Artă din München timp de cinci ani, între 1899 şi 1904, a putut constata nepotrivirea sa cu arta academică care se practica în şcoală, dar şi cu cea a secesionismului, în vogă în spaţiul german al acelei perioade. La întoarcerea în ţară începe să realizeze lucrări cu temă socială, care remarcate de directorul ziarului “Adevărul”, l-au recomandat pe Iser pentru o colaborare. ”Şi astfel începe o activitate, care va înscrie unul dintre cele mai strălucite capitole din istoria desenului satiric şi a caricaturii politice din ţara noastră.”2 Au urmat colaborări la revista “Furnica”, “Viaţa Românească” şi “Belgia Orientului”, desenele satirice ale lui Iser fiind primite cu apreciere de către cercurile intelectualilor. În mediul românesc apărea, în sfârşit, o artă care susţinea şi propaga idei, o artă conectată cu realităţile societăţii şi pusă în slujba dezvoltării acesteia. Începând cu anul 1916, între temele lucrărilor sale apar oamenii din satele argeşene, aşa cum contemporanii au putut vedea în expoziţia deschisă în primăvara acelui an. Ionel Jianu scria despre ţăranii lui Iser, ”(...) văzuţi în stil de frescă monumentală, cu acea demnitate, cu acea amărăciune îngândurată şi acea vârtoşenie care exprimă sufletul lor chinuit şi forţa încordată ce mocneşte în ei, gata de a răbufni. Departe de orice amăgiri idilice, Iser aduce în aceste tablouri pecetea adevărului expresiv, redat în linii sintetice, colţuroase, energice, într-o masivitate de plan, ceea ce le subliniază aspectul decorativ”.3 Compoziţia “Petrecere câmpe­neas­că” a fost realizată probabil după mijlocul anilor ’30, ulterior perioadei petrecute la Paris, unde a studiat la Academia Liberă a lui Othon Friesz şi s-a iniţiat în tehnica gravurii, şi după călătoria în Spania. Operele acestor ani se caracterizează printr-un desen mai puţin colţuros decât înainte, în care linia este mai vastă şi cuprinzătoare, contururile mai dilatate, iar culoare mai bine stăpânită. Figurile sunt în continuare monumentale, dramatice prin ipostazele lor statice şi expresiile îngândurate, însă nu mai sunt ţăranii plini de revoltă ai perioadei sale de început. Acum, Iser înfăţişează pe chipurile acestora calmul care provine din acceptarea condiţiei existenţiale, puterea şi hotărârea de a continua, într-un tablou al valorilor morale ale ţăranului român. Titlul lucrării creează un efect straniu prin raportarea la atmosfera ce se desprinde din această lucrare, una nicidecum festivă, aşa cum ar fi de aşteptat să fie la o “petrecere câmpenească”, ci încărcată, gravă, la care femeile adaugă sugestia unei reculegeri. Iser pune accept pe expresivitatea personajelor, din care reiese capacitatea sa de pătrundere a climatului sufletesc al acestei lumi şi mesajul său de încredere în omul simplu. 1.Ionel Jianu, “Iser”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957, p. 8 2.Ibidem, p. 10 3.Ibidem, p. 16

Literatura

COMARNESCU, Petru, “Iosif Iser”, Bucureşti, 1965 CRĂCIUN, Eugen, “Iser”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1945 FRUNZETTI, Ion, “Căminul artei – Petraşcu, Iser”, în Vremea, 9 ian 1944, p. 109 JIANU, Ionel, “Iosif Iser”, Bucureşti, 1957 MIHALACHE, Marin, “Iosif Iser”, Bucureşti, 1968 PAVEL, Amelia, “Pictori evrei din România”, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1996

Dimenzije

width 166 cm, height 216 cm

Opis

guașă pe hârtie lipită pe placaj, semnat dreapta jos, cu brun, ISER

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.