124. Turcoaice la Moși

Cariera de aproape cinci decenii a lui Francisc Șirato ne oferă ocazia să observăm evoluția, experimentul și etapele ce au definitivat locul acestuia în cultura și pictura românească a primei jumătăți a secolului XX. Înscris la Școala de Belle Arte la o vârstă destul de înaintată, la 23 de ani, în 1900 Șirato se va departaja de la începutul carierei de mediul artistic autohton. Chiar dacă printre colegii cei mai elogiați se regăseau Constantin Brâncuși sau Ion Theodorescu-Sion, Șirato nu era desconsiderat, cu toate că situația financiară precară îl priva de multe experiențe necesare etapei. Datorită acestei situații, artistul se va reprofila pentru primii ani ai carierei spre desen, mai exact, spre caricatură, sursă financiară în acei primi ani de practică. Colaborarea cu ziarul “Furnica” se va dovedi mai mult decât benefică, ajutându-l să își contureze ochiul critic. Caracterul militant al creațiilor sale reprezenta o manieră des întâlnită în lumea artiștilor, fapt pe care îl regăsim și la Tonitza sau Iser, relația de mai târziu cu primul fiind înlesnită și de această componentă biografică. Omul ajungea încă din acel prim deceniu de practică artistică un punct central în imaginarul lui Șirato și, chiar dacă creația sa – grafică prin excelență – se limita la colaborarea cu principalele reviste și ziare axate pe pamflet socio-politic, artistul va debuta încă din 1908 în cadrul expozițiilor de grup (Tinerimea artistică). Mai mult decât atât, expozițiile Societății artistice menționate vor fi singurele manifestări pe care Șirato le-a susținut pe simezele bucureștene până la izbugnirea Primului Război Mondial. Țăranul, omul simplu din mahalaua Capitalei, cafenele și bâlciurile îi vor oferi lui Șirato principalele subiecte în explorarea picturală care, începând cu 1910, devenea și ea un interes plastic. În ceea ce privește ciclul prezentat în cadrul Societății Tinerimea Artistică din cursul anului 1912, ciclu ce integrează întru totul și opera de față, descoperim un punct comun al operelor realizate în anii 1911-1913, când pictorul surprindea viața omului simplu. Florărese, țigani din mahalalele bucureștene, țărani veniți la târguri și oboruri sunt prezentați într-o manieră extrem de plastică, în compoziții definitorii pentru statut, activitate și percepție a acestor personaje în ochiul publicului. Alături de “Saltimbancii”, “La chef”, “În loje” sau “În pauză”, opera de față ne prezintă o mică parte a vechilor târguri de la Moși. Atmosfera ludică, tonurile crude și maniera grafică de prezentare a personajelor ne introduc în spiritul ciudat al serilor artistice ce piperau viața de noapte a Bucureștiului de început de secol. (I.P.)

Literatura

DRĂGUȚ, Vasile, “Fr. Șirato”, E.S.P.L.A., București, 1955 ISPIR, Mihai, “Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979

Dimenzije

width 60 cm, height 44.5 cm

Opis

ulei pe carton, semnat stânga jos, cu albastru, Șirato

Informacije o istraživanju

Proveniență: colecția arh. Maria Cătin; colecție privată bucureșteană. Pe verso etichetă de participare în expoziția societății "Tinerimea artistică". Opera a participat în expoziția societății "Tinerimea Artistică", aprilie 1912, și este menționată în catalogul expoziției la cat. 294, sub titlul "La turcoaice". Lucrarea este reprodusă în catalogul expoziției retrospective "Francisc Șirato", Petre Oprea, Muzeul de Artă al R.P.R., 1965, categoria lucrărilor care nu au figurat în expoziție, pag.125, co. arh. Maria Cătin.

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.