52. Ciobănaș pe Valea Doftanei [cca.1904]

După 1900 se izolează la Câmpina, unde îşi construise o casă (actualmente muzeu memorial) în apropierea Castelului Iuliei Haşdeu. Zilnic merge şi pictează pe dealul cunoscut de localnici sub numele de Muscel, la Fântâna cu Cireşi, loc în care treceau adesea ţăranii din satele din apropiere. Chiar dacă sursele de inspirație se restrâng, Câmpina și Valea Doftanei rămânând ultimile zone străbătute, Grigorescu este interesat în special de efectul trecător, fie în simple peisaje, vedute tipice ale subcarpaților, fie de prezența perenă a ciobanilor cu turmele lor dragi. Lucrările din această perioadă, încă numită „albă”, într-adevăr se definesc prin reducerea substanţială a paletei cromatice la câteva “griuri colorate”, însă această simplificarea a tehnicii şi reducere a formelor până aproape de esenţializare sunt cu atât mai expresive cu cât pictura este mai spontană. Elementele biografice ale ultimilor ani de viață ne pot destăinui și ele secretul acestor opere. Comenzile erau încă multe, starea sănătății era și ea un factor influent, iar orele petrecute la peisaj se scurtau. Impresia rapidă, spontaneitatea ne evidențiază importanța primordialității tușei trasate instinctiv ce transformă aceste creații ale ultimilor 2- 3 ani de viață în expresia pură a atmosferei transpuse pe suport. De altfel și alegerea suportului ne oferă atitudinea pictorului față de meseria sa. Panele mici și medii de lemn (așa cum este și al operei de față, 30x 50 cm) apar tocmai pentru a putea fi cărate și pictate în fața motivului. “Eu nu reviu. Cât am putut prinde dintr-o dată, atâta rămâne. Dacă nu-mi place, şterg şi încep din nou. Bineînţeles, când e vorba de o lucrare de atelier, se schimbă vorba. Dar acelea, greu trăiesc! Până le isprăveşti fuge viaţa din ele. Toate-ţi fug. Fuge expresia lucrurilor, ca ş-a unei figuri omeneşti, fuge lumina şi ceea ce e mai important, pentru că e în adevăr ireparabil, fuge frăgezimea sentimentului tău, privirea, dispoziţia, sufetul tău de atunci, cu care n-ai să te mai întâlneşti niciodată”, mărturisea artistul. “Ciobănaș pe Valea Doftanei” se înscrie în linia subiectelor celor mai îndrăgite de artist. Un ciobănaș se odihneşte pe iarbă, în timp ce turma paște liberă. Imaginea este lirică şi idilică. Lucrarea se remarcă prin folosirea petelor mari de culoare, unei palete luminoase şi adaptarea tehnicii picturale nevoii de a surprinde momentul. Reprezintă perfect ceea ce artistul descria astfel: „Când priveşti un peisaj, este ca şi cum te-ai uita prin uşă, deasupra câmpiei. La distanţă vedem lucrurile prin pete de lumină şi de umbră şi nu prin linii mărunte cum ar fi când am privi fiecare obiect în parte.” (I.P.)

Literatura

JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958 IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994

Dimenzije

width 50 cm

Opis

ulei pe lemn, semnat stânga jos, cu roşu, Grigorescu

Informacije o istraživanju

Proveniență: colecția Nicolae N. Seceleanu, negustor și arendaș buzoian din preajma lui 1900. Fiica lui Seceleanu, Eliza Seceleanu este cea care i-a comandat lui Constantin Brâncuși vestitul ansamblu funerar alcătuit din "Rugăciunea" și "Bustul lui Petre Stănescu" ce a decorat mormântul soțului acesteia, decedat în 1906. Astfel înțelegem locul acestei avute familii de latifundiari în istoria și cultura românească a începutului de secol XX. Opera a participat la Expoziția Jubiliară a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, București, 1906. Nicolae Grigorescu s-a ocupat personal de organizarea "Sălii Grigorescu" din interiorul Palatului Artelor, expoziție ce cuprindea 109 tablouri, "Ciobănaș pe Valea Doftanei" fiind înregistrată la cat. 78.

Izlasci

cca.1904

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.