22. Suflete slave (”Crimă și pedeapsă”)

Pictată în jurul lui 1900, “Suflete slave” ne oferă temeinic elementele care au dus la marcarea anilor maturității artistice a lui Vermont începând cu anul amintit. În plus, compoziția înglobează două motive ce le regăsim în cicluri importante ale creației, și anume compozițiile cu personaje în ipostaze statice, indecise(“Bătrân în sala de așteptare”, 1898, Galeria Națională; “Emigranții”, 1902, Galeria Națională) și compozițiile cu temă religioasă. Pentru cea de a doua categorie, pânza de față vine să reitereze aplecarea lui Vermont pentru tema religioasă, pe care a abordat-o după convertirea sa la creștinism. “Suflete slave” se încadrează în categoria picturii de gen, explicabilă prin interesul artistului față de om și viața sa sufletească, amintind de întregul ciclu dedicat vieții țăranului - horele, cârciumele, interioarele - și a existenței cotidiene. Ca un adevărat psiholog, ajutat de o intuiție profundă, Vermont are capacitatea picturală să exprime starea în forma ei îngenuă. Atât desenul personajelor, ce vădește sentimente diferite în contextul dat (interiorul unei biserici), dar mai ales pictarea efectivă, în tonalități reci, sobre, duc la modelarea unei atmosfere specifice, aproape tangibilă pentru privitor. Alegerea unui prim-plan coordonat de un unic personaj – ce devine moderator al temei – a necesitat și intersectarea genurilor picturale. Chiar dacă privit din profil, bărbatului i se intuiește portretul, fie și prin accentuarea stării în detrimentul figurativului. În detaliu accentuat, personajul e pictat în note grave ce transmit statut social(chiar dacă nu acesta e mesajul), vlăguiala fizică (determinată probabil de momentul și profunzimea rugăciunii) și starea de spirit. Vermont nu elimină exactitatea desenului, pe care, ca și în cazul “Bătrânului citind”(vezi Amelia Pavel, Radu Ionescu, “Nicolae Vermont”, 1958, pag. 69), o exemplifică în pictarea cu finețe a mîinilor ce se sprijină pe banchetă. Comparând în continuare “Suflete slave” cu “Bătrân citind” putem observa aplecarea conștiincioasă a lui Vermont asupra modelării luminii, folosindu-se de acel efect de lampă ce îi permite să accentueze întocmai necesităților ridicate de compoziție. Astfel pictorul notează starea evlavioasă, de altfel tipică ortodoxismului răsăritean, dar și întreg contextul prin doar două notații de lumină - chipul abătut al personajului și cele două vitralii din fundal. Caracterul intimist destul de pronunțat face ca uleiul să se identifice unui ciclu retrâns de opere, caracteristic picturii de gen, iar tenta narativă ce însoțește compoziția ne introduce într-un univers dostoievskian, prin acest mozaic al personajelor ce se conturează în planurile diferite ale uleiului. Cele șase personaje ce orbitează în jurul celui central par să marcheze toate stările sufletești, de la serenitate, la mâhnire și chiar indiferență, și toate sunt înglobate sub haina psihicul general uman (I.P.)

Literatura

PAVEL, Amelia, IONESCU, Radu, “Nicolae Vermont”, Editura Academiei R.P.R., București, 19

Dimenzije

width 90 cm, height 120 cm

Opis

ulei pe pânză, semnat, datat şi localizat dreapta jos, cu negru, N. Vermont, Bucureş...

Informacije o istraživanju

Proveniență: colecția L.P., București

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.