56. Vânzătorul de mărunțișuri

Foarte cunoscut în plan internațional datorită contribuției sale la mișcarea dadaistă, Marcel Hermann Iancu, este unul dintre numele de vârf ale scenei artistice de avangardă românească. Cariera sa cuprinde un număr semnificativ de preocupări artistice, de la arhitectură, urbanism, design de interior la pictură, grafică, sculptură și chiar scenografie sau critică literară; „deja acest lucru poate fi o dovadă a flexibilității sale, a talentelor multiple și, poate, și a adaptabilității sale” (1) Aptitudinile creatoare apar încă din perioada liceului, când începe sa publice texte moderniste la revista literară ”Simbolul”. În această perioadă apar și primele preocupări plastice, Iancu fiind încurajat de familie să ia lecții de desen de la Iosif Iser. Lui Iser i se datorează bazele pregătirii sale plastice, primele desene realizate de Marcel Iancu fiind apropiate de viziunea Judenstil a maestrului său. După terminarea liceului se înscrie la Eidgenössische Technische Hochschule (ETH) din Zürich. Doi dintre profesorii de la ETH, arhitectul Karl Moser (1860-1936) și pictorul Johann Jakob Graf (1860-1938), promotori ai modernismului elvețian, i-au insuflat pasiunea pentru unitatea dintre arte, promovată în special de adepţii şcolii Bauhaus. La Zürich s-a apropiat grupului format din Tristan Tzara, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball, Emmy Hennings, Sophie Taeuber și Hans Richter, grup de studenţi cu idei reformatoare, împreună cu care a înființat neliniștita mișcare inovatoare plasată între nihilism şi carnaval, a cărei estetică s-a fundamentat pe experimentul de tip ludic: Dadaismul. „DADA DADA DADA, urlet de culori ondulate, întâlnire a tuturor contrariilor şi a tuturor contradicţiilor, a oricărui motiv grotesc, a oricărei incoerenţe: VIAŢA.” (2) Toate întâlnirile de la Cabaret Voltaire au născut creaţii haotice care răstoarnă valorile artistice. Indisciplinată, dominată de atitudini subversive în materie de artă, mişcarea dada şi-a creat propriul mit mai mult sau mai puţin înţeles şi acceptat de contemporani, jucând însă un rol fundamental în evoluția ulterioară a artei. Perioada petrecută la Zürich, în mediul efervescenței creatoare dada, l-a determinat pe Marcel Iancu să se orienteze definitiv spre pluridisciplinaritate și inovație. Emblema întregii sale activităţi a rămas dorinţa perpetuă de autodepăşire prin inovaţie. După o scurtă experiență de doi ani la Paris, Marcel Iancu revine în țară, unde se alătură grupului format de Ion Vinea la Contimporanul. “Cea mai longevivă dintre publicațiile românești de avangardă ale perioa­dei interbelice: aproape 10 ani de existență (cu întreruperi semnificative) și peste 100 de numere (…) cultivă un eclectism modernist, cu colaboratori în general de stânga, recrutați din rândul avangardiștilor rămași pe drumuri sau din rândul noii generații a anilor ‘30.” (3) Revista condusă de Marcel Iancu și Ion Vinea se remarcă prin receptarea modificărilor de sensibilitate ale epocii, militantismul avangardist și cel social-politic. Marcel Iancu publică în Contimporanul (dar și în alte reviste avangardiste) un număr important de lucrări de grafică caracterizate prin apelul la structura rezumativă, expresionistă. "Vânzătorul de mărunțisuri" ori "Promenada canină", reprezentative pentru tipul desenelor publicate în Contimporanul și Integral, se remarcă prin supralicitarea incisivității liniei, element de limbaj tipic expresionist­, apropiat de temperamentul artistului, ca și tematica aleasă. Același tip de desen, aparent sintetic, îl folosește și în ilustrațiile de carte, care ocupă de asemenea un loc important în creația sa, artistul alegând să se asocieze cu nume importante ale literaturii interbelice: Felix Aderca (1929), Ion Barbu (1930), Ion Vinea (1930), N. D. Cocea (1931), Jacques Costin (1931), Sașa Pană (1933). Și pictura sa din această perioadă are elemente de limbaj expresionist, care sunt integrate construcțiilor cubiste. Este preocupat de dinamica expresivă a liniilor și construcția arhitecturală a formei pe care le aplică unui repertoriu tematic variat. Marcel Iancu a fost pe toate planurile carierei sale un inovator: a scris texte cu caracter militant despre artă, care demostrează o viziune novatoare; realizează un plan urbanistic care aduce în discuție reconstrucția Bucureștiului, semnează un număr mare de locuințe private, fiind totodată unul dintre primii arhitecți moderniști ai României. Tot în această perioadă deschide un număr mare de expoziții personale în București: 1922, 1926, 1932, 1934, 1937, 1939 care au fost bine primite de critică. Participă la toate expozițiile grupărilor de avangardă din țară și din străinătate. Ascensiunea sa creatoare a fost întreruptă în momentul în care antisemitismul ajunge politică de stat în România. Apropiat ideilor sioniste, Marcel Iancu face în 1938 o călătorie în Palestina, cu intenția de-a emigra. Se întoarce însă, sperând că lucrurile nu sunt atât de grave în esență. Însă artistul s-a trezit străin și marginalizat în țara natală, o parte din prieteni îl evită, își pierde proprietățile, iar fiica sa Deborah (Dadi) este exmatriculată pe criterii etnice. Acest coșmar a culminat cu asasinarea cumnatului său Mishu Goldschläger-Costin la abatorul din cartierul Străulești în timpul rebeliunii legionare. Șocul acestui eveniment l-a determinat să părăsească definitiv România și să emigreze în Palestina. A rămas în Israel până la sfârșitul vieții, unde s-a dedicat în mod special activității didactice, fără să abandoneze însă cariera artistică. Aici Marcel Iancu a întemeiat colonia artistică de la Ein Hod și s-a ocupat de planurile de reconstrucție a Palestinei, fiind responsabil pentru însuflețirea vieții artistice israeliene. Creația lui Marcel Iancu a marcat urbanismul, artele plastice și arhitectura deopotrivă în România și Israel, influența ideilor sale fiind încă vie. (V.I.) (1) Tom Sandqvist Dada est. Românii de la Cabaret Voltaire, ed. ICR 2010, p. 49. (2) Tristan Tzara, Manifestul Dada 1918, apud. Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, ed Meridiane 1968, p. 272. (3) Paul Cernat Avangarda românească și complexul periferiei, ed. Polirom, 2000, p. 131

Literatura

BOCĂNEȚ, Anca, LASCU, Nicolae, ZAHARIADE, Ana Maria (coord.), ”Centenar Marcel Iancu 1895-1984”, Ed. Simetria, București, 1994 CERNAT, Paul, ”Avangarda românească și complexul periferiei”, Ed. Polirom, 2000 ENACHE, Monica, IANCU, Valentina, ”Destine la răscruce. Artiști evrei în perioada Holocaustului” (catalog), MNAR, 2010 SANDQVIST, Tom, ”DADA Est. Românii de la Cabaret Voltaire”, Ed. ICR, 2010

Dimenzije

width 24 cm, height 32 cm

Opis

tuș și creion pe hârtie, intitulat pe verso Orbul

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.