66. Autoportret [1984]

Întrucât desenul, cu logica şi cu raţionalismul lui, reprezintă unul dintre punctele tari ale academismului, dar şi pentru că Baba este structural un desenator, interesul său a mers ferm încă din perioada timpurie a formării spre portret. „Înainte de a fi împlinit şase ani, m-am văzut instalat la un şevalet propriu la care desenam zilnic după figuri de gips, învăţând după metode clasice să observ şi să proporţionez”, povesteşte pictorul. Pe la finele Primului Război Mondial şi în anii imediat următori, deşi nu era decât un adolescent, în cercurile restrânse ale prietenilor, ale cunoştinţelor de familie şi chiar în ochii lui însuşi, Corneliu Baba dobândise deja notorietate de portretist. Înzestrat cu un talent deosebit pentru desen, Baba şi-a folosit această îndemânare pentru lucruri care necesitau o atenţie maximă în mediile academiste. Iar genul cel mai autoritar şi cel mai preţuit era portretul, socotit o expresie maximă a talentului şi măiestriei profesionale. În al doilea rând, de-a lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinaţie a portretului, un interes obsesiv pentru fizionomie şi chip interior. Nu întâmplător, cele mai timpurii lucrări ale artistului sunt şase portrete, din care patru autoportrete. Primele două autoportrete, cel din 1919, respectiv cel din 1922, inaugurează seria autoportretelor, care nu se va încheia decât spre sfârşitul vieţii. Autoobservaţia este un proces destul de dificil, legat de riscurile înşelării. Între conştiinţa omului şi firea sa adevărată se pot interpune imaginea lui despre sine sau imaginea pe care i-o transmit semenii săi. În “Autoportret”, Corneliu Baba a adoptat o mască: sub boneta roşie şi gura sarcastică se ascunde imaginea unei vigori luptătoare. Dacă în autoportretele din tinereţe artistul era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în “Autoportretul” de faţă artistul propune o imagine arhetipală pentru întreaga sa portretistică. Individul, maturul, bărbatul și intelectualul rafinat se reunesc în obsesia pictorului de a cuprinde destinul şi manifestarea specifică a unui simbol, a unui reprezentant de specie. În această atmosferă, personajul propus în autoportret sugerează demnitatea convieţuind cu înfrângerea, triumful cu suferinţa, precum şi un întreg spectru de reflexe morale. (I.C.)

Literatura

ŞUŞARĂ, Pavel, “Corneliu Baba”, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2013 VIANU, Tudor, “Baba”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964

Opis

ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, Baba, (19)84

Lot.notes

Pe verso: Semnat, datat, intitulat şi dedicat cu negru: "CORNELIU BABA, "AUTOPORTRET", Baba, (19)84,<< Părintelui Protopop Ciubotaru Mandache, această imagine a mea în momente de plictiseală şi uitare (nu sunt aşa de obicei), Cu multă simpatie, Baba, Sept. 20, (19)84, Pangratti>>.

Izlasci

1984

PODRIJETLO

colecţia Protopop Ciubotaru.

DODATNE INFORMACIJE

Za pojašnjenja u vezi s postupkom licitiranja, troškovima kupnje, uvjetima jamstva, plaćanja i preuzimanja osvojenog lota preporučujemo da pažljivo pročitate/ponovno pročitate Pravilnik o licitiranju.

Za dodatne informacije o lotu i aukciji kontaktirajte Odjel umjetničkih savjetnika.